La gura sobei

Generatia noua

2012-02-15T23:38:00.000-08:00

Prima ieşire in lume, facând cunostinţă cu împrejurimile:

Impreună cu maestrul său, cu 2 zile inainte de predarea ştafetei:

Privind cu incredere spre viitor:

In Memoriam....

2012-02-12T23:02:00.000-08:00

Ai fost, eşti şi vei rămâne PRIMUL şi cel mai iubit căţel al nostru de care ne vom aminti întotdeauna cu drag.

Rămas bun prieten credincios... odihneşte-te în pace !

Brothers in Arms

2012-02-08T08:45:00.000-08:00

Impresii... la rece

2012-02-06T09:34:00.000-08:00

Se poate trai, locui, dormi si la temperaturi scazute, de exemplu la 10 grade (Celsius). Faci rost de un sac de dormit, o pilota si o sticla fierbinte. N-ai nevoie de pijamale, doar de haine groase si de o caciula pe cap. Caloriferul electric este optional, tot nu face fata. Doar soba este de baza, cu conditia sa se mute patul/paturile pe (langa) soba... ceea ce e mai greu de facut. Si pentru ca, de vreo saptamana, trag nadejde ca instalatia de incalzire sa mearga, intr-un final.

In conditiile acestea eu am facut o pasiune pentru instalator. Este V.I.P. la momentul actual. Adica vedeta incontestabila a familie. Nu conteaza ca face debandada prin casa, cere bani (putini, ca ne cunoaste de ceva timp!) si vine cand poate. Sfaturile lui sunt nepretuite. Chiar si fii-miu a facut haz de conversatia noastra despre multe si marunte. Nu ca m-as pricepe la instalat chestii, dar putem vorbi despre gerul de afara, despre copii, despre cum se face cafeaua... s.a.m.d. In rest, toate bune, sanatate si la vara cald. Ceea ce va doresc si voua.

P.S. Am citit candva ca cine locuieste in camere cu temperaturi scazute... traieste mai mult si mai sanatos. Trag concluzia ca, daca n-am racit in aceste 7 zile de racoare, inseamna ca ne-am calit strasnic.

P.P.S. Maine vine instalatorul. Iar!

Iarna pe la noi - ep.1

2012-01-26T11:42:00.000-08:00

Cu gandul la Eminescu

2012-01-21T08:38:00.000-08:00

La steaua

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Ateliere de paine traditionala la Bucuresti

2012-01-18T10:25:00.000-08:00

Iată că după atelierele ţinute anul trecut la Timişoara, Stanciova sau Râu Alb, acum a sosit momentul să vă anunţam şi primul atelier din 2012 tinut de brutarul meu Iulian.

Acesta va avea loc în Bucureşti, la sfârşitul lunii ianuarie, mai exact în zilele de 28 şi 29 Ianuarie, începând cu ora 15.00 şi se va ţine la sediul Incubator107 din str. Traian 107, în curtea din spate, sus, la mansardă.

La atelier, mesterul Iulian, secondat de Nicoleta si Corina, va asteaptă să vă suflecati mânecile si să plămăditi pâine dospită doar cu făină, apă şi sare şi, de asemenea, să coaceti lipii, pizza şi multe altele.

Cei doritori se pot înscrie trimiţând un mail la adresa inscrieri@incubator107.com - mail în care să scrie sincer de ce doresc să participe, de unde au auzit de incubator şi să lase un număr de telefon pentru a fi contactaţi.

Vă aşteptam cu drag!

Rugaciune dintre ani

2012-01-01T10:36:00.000-08:00

Doamne, Dumnezeule,

Iti daruiesc aceasta seara dintre ani.

Te rog, ia cu Tine

problemele, grijile si nelinistile mele

din anul care a trecut.

Iti incredintez Tie anul ce vine.

Ajuta-ma sa iert lucrurile

care mi-au provocat durere

si care m-ar tine legat.

Ajuta-ma sa o iau de la capat

acolo unde este nevoie.

Te rog, binecuvanteaza-mi drumul

si ilumineaza-mi mintea.

Te rog, binecuvanteaza fiecare persoana

si situatie pe care o voi intalni.

Fa-ma omul care ai dori sa fiu,

ca sa fac ceea ce ai dori tu sa fac.

Te rog, intra in inima mea

si indeparteaza toata disperarea,

mania, frica si durerea.

Innoieste-mi sufletul

si elibereaza-mi spiritul.

Tie iti multumesc Doamne

pentru iubire si lumina.

Amin.

La multi ani! Sa ne vedem sanatosi in 2012!

2011-12-30T05:48:00.000-08:00

"Se iau 12 luni, se curata de invidie, amaraciune, zgarcenie, pedanterie si se impart in 30 sau 31 de parti, in asa fel incat sa ajunga tot anul. Zilnic se ia cate o bucata, se umple cu o parte de munca si trei parti cu buna dispozitie si umor. Se adauga trei linguri de optimism, o lingurita de toleranta, o priza de ironie si o priza de tact. Compozitia obtinuta va fi acoperita cu multa dragoste. Dupa ce este gata, se orneaza cu buchetele de atentie si se serveste zilnic cu seninatate." (Katharina Elisabeth Goethe) Sursa: Citate despre Craciun si Anul Nou

Craciun fericit!

2011-12-25T09:15:00.000-08:00

De Craciun am mers la biserica. De obicei, vine tot satul, plus rudele de la oras, atrase de ritualul nasterii lui Iisus, de bogatia meselor de sarbatoare taranesti si, nu in ultimul rand, de aerul curat al pamantului acoperit de prima zapada. Asadar, a fost aglomerat in biserica si foarte cald. La sfarsit, copiii au primit dulciuri din partea comunitatii.

De Craciun am primit prajituri de la mama unui elev. Sunt multe prajituri cu diverse creme, dulci, facute cu migala, cum se fac pe aici. Noi, ca de obicei, am facut cozonaci (cu rahat, nuca, stafide si cacao), care au iesit foarte gustosi si pufosi anul asta. Si-am mai facut un mic tort glazurat cu dulceata de lapte. A iesit mai putin specaculos, dar foarte dulce si bun.

De Craciun a nins iar. Si instalatia de apa a inghetat in tot satul. Si am scos apa din fantana vecinei noastre si ne-am urat reciproc "Sarbatori fericite!". Doar soba a fost si este harnica si nu ne lasa la greu. Ne incalzeste si ne indeamna la visare, dupa o masa copioasa.

De Craciun am tras un pui de somn. M-am bagat in sacul de dormit, ca intr-un cocon cald si am ramas cu ochii la bradul impodobit in mijlocul casei. Este cel mai frumos brad pe care l-am primit pana acum in casa: mare si stufos, cu trunchiul gros, cu multe crengi impodobite de copii cu globuri, beteala, luminite si stelute.

De Craciun s-a nascut Iisus. Si noi am renascut o data cu el. Craciun fericit!

Corul copiilor de la Scoala din Baiesti la serbarea de Craciun

Caminul Cultural, Comuna Pui

Sarbatori fericite!

2011-12-20T11:08:00.000-08:00

Ninge! Ninge! In seara asta a inceput sa ninga. E o zapada linistita cu miros de vacanta si derdelus. Copiii sunt acum afara si se bat cu bulgarii de nea, fac tumbe impreuna cu Coltz, se bucura de venirea unui Craciun alb. In magazia de lemne, bradul asteapta cuminte sa-l luam in casa si sa-l impodobim. Maria a pus la ferestre, agatati de tavan cu fire subtiri de ata, multi fulgi de hartie. In toata casa sunt ghirlande de hartie colorata atarnate de lustre si lipite pe usi. Noi, cei mari, am impodobit frigiderul cu carnati, toba si altele. Mos Craciun e pe drum si ii cantam colinde in fiecare zi. Va imbratisam, prieteni, pe toti (oriunde ati fi) si va uram: Craciun fericit! Sanatate! Belsug in casa si in suflet! Zile luminoase si sarbatori fericite!

Despre serbari scolare

2011-12-16T07:42:00.000-08:00

Dimineata, "taxi-ul" meu (a se citi "masina de paine"!) a intarziat, ca de obicei, si am avut timp sa ma invart si sa stau putin la taclale cu vecina mea Lili, profa, ca si mine. Apoi am comprimat orele si din patru am scos doua (una la Ponor si una la Ohaba-Ponor), ca sa pot ajunge la serbarea elevilor mei din Rusor.

Azi a inceput sezonul serbarilor la sate si se va incheia joia viitoare, cu serbarea copiilor mei, la scoala mare din comuna Pui. Am facut un tur de forta sa ajung la 3 sate intr-o zi, dar a meritat drumul. Asa, am avut ocazia sa duc, pe neasteptate, o cireada de vaci pe drumul bun, mi-am facut portia de aproape o ora de mers pe jos in ritm alert (si pe bucati) si am mai repetat ceva cantece englezesti pentru Mos Craciun.

Anul asta am fost invitata la serbarile de Mos la cateva din cele 9 sate - Galati, Serel, Rusor, Ohaba-Ponor - si incerc sa ajung la toate, daca se poate... daca fac rost de masina (in unele cazuri!). Adevaul este ca imi plac serbarile scolare. Azi, de exemplu, am ascultat la Rusor niste colinde romanesti de pe aici (Viflaime, Colindita), plus colindul Ardealului, rostit cu patos (si accent) local de invatatoare si copii: "Tu, Ardeal, tu, Ardeal/ Iti suntem osteni,/ Templu sfant, templu sfant/ Muntii Apuseni..." Bineinteles ca au fost si cateva cantece in engleza (repetate indelung la ore!): "Jingle Bells" si "We wish you a Merry Christmas" spuse cu entuziasm si cateva poticneli, dar nu s-a bagat de seama printre parinti.

Imi plac sarbatorile Craciunului si abia astept vacanta. Pe aici, in Ajun, vine o ceata de copii pe la porti si toti sunt rasplatiti cu dulciuri. Li se spune "Pitzarai". Practic, ei dau startul la colindat. Intre noi fie vorba, am fost indemnata si eu sa-mi colind vecinii si prietenii de pe aici, prilej de mancare, bautura si voie buna. Asadar, pazea!

Drumurile mele...

2011-12-09T07:40:00.000-08:00

Luni si vineri am drumul catre scoala asigurat. Soferul care distribuie painea la magazinul din sat ma duce, dupa cateva opriri si ocoluri, fix pana la scoala din Ponor. E un drum de vreo 15 minute pe care masina de paine il face in vreo juma de ora. Dar nu-i bai! Stau in masina, la caldura si ascult (la volum ridicat!) muzica populara, muzica de nunta si de pahar - adica manele, la greu. Cred ca soferul asta are o pasiune pentru muzica, dar in rest e om linistit, serios si n-a lipsit niciodata. Doar ca o sa invat toate CD-urile alea pe derost si imi schimb orientarea. Trec de la rock si folk la manele, ha!

Marti e ziua mea norocoasa. Ma ia o colega de pe traseu si ma lasa aproape. Ajung de dimineata la o scoala prapadita-rau. Are geamuri sparte, usi rupte, tavanul gaurit in cancelarie si, in plus, n-are curent electric pentru ca e ceva stricat la sigurante. O singura clasa are soba in functiune si ma bucur din suflet ca da caldura. Si cand ajung dimineata pe la 8, vreo jumatate de ora inca mai e intuneric. Dar ma asteapta 4 copii de clasa a IV-a si o fetita de a II-a - inimosi, receptivi si foarte vorbareti. Asa ca martea trecuta am profitat de avantul si de energia lor matinala si am repetat cu ei colinde in engleza si romana. Ne-am distrat strasnic!

Miercuri, ca de obicei, este ziua mea imprevizibila. Stiu cu ce ajung la scoala (cu microbuzul scolar), dar nu stiu cum si cand o sa ma intorc. Am doua ore, dis de dimineata, la o scoala sus, pe munte, cam la 10 km de sosea. Vreo 8 km sunt asfaltati... pentru restul drumului abia in toamna asta s-au inceput lucrarile. Cu toate astea ma duc la Serel cu mare bucurie, pentru ca am niste elevi afectuosi si isteti, care imi fac in fiecare saptamana felicitari cu flori/ inimioare si toate incep cu "draga doamna profesoara". Asa ca imi iau inima-n dinti si plec la drum, cu voiosie. Si in ultimul timp am avut noroc: ba o sarbatoare - si atunci oamenii se urca in masini si merg la targ, ba un camion, ba o dubita cu marfa. Miercurea asta am avut bafta sa urc pentru prima oara intr-un buldo-escavator cu muzica la radio si cu un geam spart. A fost inedit si ii raman pe veci recunoscatoare soferului ca nu m-a lasat sa merg restul de 7 km pe jos si ca am ajuns la timp, la urmatoarele ore.

Joi am vazut prima zapada din anul acesta (scolar). Eram la prima ora, in clasa, la scoala din Uric. Copiii aveau de lucru, eu ma plimbam printre banci si... pur si simplu s-a luminat clasa: "Ninge! Ninge!" Prima reactie a copiilor a fost sa iasa afara, cu capul gol, sa miroasa, sa simta zapada... Copilul din mine a tresarit de bucurie, adultul a stat pe loc si a vrut sa-si vada de treaba. "Unde-s zapezile de alta data?" La Uric ajung cu microbuzul scolar, apoi cu aceeasi colega (de marti) care ma ia de pe traseu. ...Si ultima bucata "perpedes", in urcus, pe munte, ca in drumetie (imi pare un kilometru, la deal si o jumatate de km, la vale).

Vineri, din nou, Ponor si apoi mai sus, pe munte Ohaba-Ponor, satul de unde se ajunge la cele mai frumoase pesteri (zic cei de pe aici!). Sper ca le voi vizita si eu in primavara viitoare, probabil prin aprilie, in saptamana diversitatii, cand urmeaza sa facem la scoala si altceva decat lectii si anume muzica, poezie, teatru, drumetie... Deocamdata ajung la Ohaba pe jos, vreo 2 km. Trec pe langa o biserica frumoasa, pe langa (foste) lanuri de porumb unde acum mai pasc niste vaci si peste un rau de munte. Uneori mai dau telefoane de pe drum, pentru ca la scoala asta nu am semnal sau am semnal slab si trebuie sa stau intr-un picior pe un deal sa-l caut. Dar copiii ma asteapta cu voiosie, joaca tintar, nu te supara frate si un joc cu fuga prin labirint pe un calculator vechi sau, daca e frumos, fotbal, in curtea scolii. In cazul asta abia ii aduc in clasa. Si uite asa se termina saptamana.

P.S. In fiecare zi am cate doua scoli (la doua sate). Saptamana asta am vorbit despre o parte din ele. Va urma...

P.P.S. Daca Mos Craciun imi aduce un aparat foto, pun si niste imagini cu drumurile/ satele/ scolile prin care trec.

Bomboane "Rafaello" de casa

2011-12-03T07:49:00.000-08:00

Prajitura de care vreau sa va scriu mai jos a fost facuta de doua ori pe saptamana asta. Prima data, am facut-o in cinstea zilei de 1 decembrie, ziua nationala. A doua oara, vazand ce succes a avut - atat la oameni, cat si la caini (da, da, Tzutzi, ar depune marturie, daca ar putea vorbi limba oamenilor!), mi-am suflecat manecile (vorba vine!) si am repetat operatiunea, in aplauzele tuturor. Exceptand cainii (pe care i-am legat!).

Am primit reteta de la vecina mea Lili, asta primavara, dar abia de curand am re-descoperit-o. Un avantaj al bomboanelor "Rafaello" de casa este absenta oualelor dintre ingrediente - ceea ce este mare lucru, pe frigul asta, cand gainile fac pauza la ouat, iar porcii ne intra treptat-treptat in casa si in frigider (am primit de curand pomana porcului de la niste vecini!)

Ingrediente:

1/2 litru lapte

200 g zahar

3 linguri de gris

3 linguri de faina

nuca de cocos: 6 linguri + 100 g + vreo 50 g la sfarsit

miez de nuca de la vreo 5 nuci

3 plicuri de zahar vanilat (dar eu am pus o lingura de zahar pudra vanilat, ca asta am avut)

Cum se face:

- se fierbe laptele cu zaharul

- se adauga gris, se amesteca, se umfla si

- se adauga faina, se amesteca,

- se lasa putin sa fiarba la foc mic (in timp ce se amesteca )

- se adauga cele 6 linguri de nuca de cocos, se amesteca, se mai lasa putin la foc (mic)

- se ia de pe foc si se lasa vreo 10 minute la racit

- se adauga zahar vanilat, dar cred ca merg si alte esente, dupa gust

- se adauga cele 100 g de nuca de cocos (dar o sa adaug nuca rasa obisnuita, data viitoare, sa vad cum e)

- se amesteca bine, pentru omogenizare

- se lasa la racit (sa nu friga la degete!)

- se ia compozitia - care trebuie sa fie tare, ca o mamaliga - si cu mainile umede se fac bomboane

- se pune miez de nuca mic/mijlociu in mijlocul bomboanelor

- bomboanele se dau prin nuca de cocos (intr-un bol mic)

Ies cam 20 de bomboane. Se termina repede, asa ca faceti-le poze inainte sa le serviti, ca ramaneti ca mine, fara fotografii. Pofta buna!

Sfarsit de toamna la Rau Alb

2011-11-27T08:27:00.000-08:00

Coltz si Tzutzi

Aici am mancat si-am beut asta vara...

La multi ani, Cristina!

despre carti

2011-11-26T09:41:00.000-08:00

Zilele astea am stat cu gandul la Gaudeamus. Este printre putinele dati cand am chef sa merg la un targ de carte si nu pot. In alti ani, chiar daca nu aveam bani, timp si chef, o data ce ajungeam printre rafturile de carti, uitam de toate si "ciuguleam" dintre multiplele oferte de carte. Imi place mirosul cartilor (explicabil, sunt dintr-un neam de tipografi!), imi place forfota targului de carte, posibilitatea de a rasfoi sute de carti noi-noute, gandul ca mi le voi cumpara candva, intalnirile destul de dese cu prietenii/scriitorii, anunturile facute lansarilor, zambetele cumparatorilor pe de-asupra filelor de carte...
Un al doilea eveniment al saptamanii acesteia cuprinde, de fapt, trei aniversari foarte importante: ziua mea de nastere, ziua de nume si ziua de nastere ale surorii mele. Ca de obicei, Cristina m-a intrebat ce imi doresc de ziua mea. "Fireste, o carte!" Asa ca am primit o carte, plus altele... bonus ca am raspuns corect la intrebare. Glumesc, desigur, dar undeva, mai in gluma, mai in serios, cred ca am devenit dependenta de carti. Deja am inceput o lista cu cartile pe care le ravnesc, carti lansate la Gaudeamus, dar si altele de care am auzit de la prieteni.

Si, ca sa imi vars focul pana la capat, dorul de Gaudeamus se leaga, cumva, de dorul de prietenii mei, cititori impatimiti ca si mine, dorul de scriitorii si criticii pe care i-am cunoscut si de care ma leaga ore de cenaclu sau pur si simplu un fel de a privi lumea asemanator, de a vorbi aceeasi limba.

Foi de placinta

2011-11-15T09:02:00.000-08:00

De cativa ani, dar mai ales de cand sunt la tara, fac placinte de diverse tipuri: cu mere, cu gem, cu branza dulce. Toate imi ies foarte bine si aceasta datorita foilor de placinta. La cererea prietenelor mele dau reteta foilor mai jos.

Ingrediente:

1 ou

6 linguri de zahar tos

6 linguri de apa (plata)

6 linguri de ulei (de masline sau de floarea soarelui)

1 plic praf de copt

esente, dupa plac (vanilie, lamaie, rom...)

faina, cat cuprinde,

Cum se face:

- se pun ingredientele pe rand, lingura cu lingura, in ordinea scrisa mai sus

- se adauga faina, dupa ochi, pana cand coca nu se mai lipeste (de masa, de degete)

- se framanta coca putin (cu muzica relaxanta in fundal)

- se imparte coca in 3 parti relativ egale

- se intinde cu facaletul (sau sucitorul) fiecare bucata de coca pana ce ajunge de forma unei tavi de cuptor

- tava se unge cu putin ulei si se presara foarte putina faina deasupra

- se pun, alternativ: foaie de coca- mere rase cu zahar, calite pe foc - foaie de coca- mere -foaie de coca

- in loc de mere rase (gutui rase/pere rase) cu zahar se pot pune gemuri: de prune, de mere, de gutui, de prune sau branza dulce cu stafide, 1-2 oua si zahar, dupa gust

- se baga la cuptor, la cel putin 150 de grade, dar nu mai mult de 200 de grade, de preferinta in partea de sus a cuptorului

- se lasa la copt in jur de jumatate de ora, depinde cat de tare e incins cuptorul

- se scoate neaparat din cuptor daca e rumenita sau prajita pe margini

Se mananca doar cu prietenii si, dupa gust, cu ceai sau cu vin fiert. Pofta buna!

P.S. Adaug poze la urmatoarea placinta, pentru exemplificare. Astept prieteni, pentru degustare. Cine mai pofteste?

Fotografii de toamna

2011-10-24T09:50:00.000-07:00

Bucurie deplina in parcul dedrologic de la Simeria

Vedeta parcului dendrologic: a stat sa fie fotografiata si admirata.

Deva, vazuta de sus, de la Cetate

Galuste de faina (delicioase!!!) facute de fetita mea

Antrenamente pe ulita satului

Productia noastra de rosii (doar o mica parte e fotografiata!!!)

A venit toamna... acopera-mi inima cu ceva...

Cu gandul la iarna ce va veni...

Am crescut in ochii tuturor...

Excursie pe Ciocarlau la inceput de an scolar.

Poze de toamna

2011-10-17T11:31:00.000-07:00

Parcul Dendrologic de la Simeria

In seara asta am reusit sa incarc doar o poza, asa ca dati, va rog, click pe link-ul parcul Dendrologic de la Simeria si o sa gasiti mai multe imagini. Asa o sa va faceti o idee despre ce am vazut la inceputul lunii septembrie, impreuna cu niste prieteni din Anglia.

In privinita fotografiilor am ramas datoare cu multe imagini vazute si facute in toamna asta. Ca sa raman la capitolul excursii prin imprejurimi, neaparat trebuie sa adaug ca, la inceputul lunii octombrie, am mers la cascada Lolaia, ceva mai sus de Carnic, vezi aici. Acolo am petrecut o dupa-amiaza minunata alaturi de cologii mei - profesori si invatatori - de ziua dascalului (cu gratare, beuturi, muzica si voie buna!).

Asadar sunt multe de povestit si de privit. Incerc sa fac rost de putin timp. Asadar rabadare si... pe curand... (Incep sa seman cu Seherezada!)

De toamna

2011-10-04T12:10:00.000-07:00

De ceva timp dau tarcoale blogului si nu indraznesc sa postez ceva (ca am multe de scris), dar nici sa-l las nu indraznesc... mai ales ca a trecut destul timp fara postari...

A venit toamna si pe aici este foarte mult de lucru in perioada asta. Ziua incepe sa scada, ma trezesc pe intuneric, diminetile sunt la scoala si, de cand ajung acasa, stau mai mult pe afara, cu treburi... Abia cand intru in casa descopar cat de obosita sunt... Dar chiar si seara se gaseste cate ceva de facut prin bucatarie, prin casa; mai citesc cateva randuri, mai vad juma' dintr-un film sau pur si simplu stau cu picioarele in apa calda si ascult muzica (relaxanta).

Chiar si asa, imi place toamna aceasta. Imi pare ca noi, oamenii, ne asemanam anotimpurilor si asta, in mod ciudat, ma linisteste. Cand stai mult timp in aer liber ajungi sa observi fiecare schimbare de culoare, de adiere, de ciripit de pasari si schimbarile din tine ajung sa fie naturale, firesti... Ce sa mai faci atata caz de o indispozitie trecatoare, de cateva riduri acolo, de mici nemultumiri (ale tale sau ale altora) cand toate-s trecatoare si noi, de asemenea...

Si de asta nu prea am timp sa scriu pe blog, sa stau pe net, sa merg prea des in orasul apropiat (cam o data pe saptamana se poate), dar, in schimb, ma gandesc cu iubire la toate persoanele dragi mie, la parinti, la frati si surori, la prieteni, la fosti colegi, la multe locuri dragi prin care am trecut si pe care le-am iubit.

Si, uite asa a trecut un an de cand suntem aici...

P.S. Urmeaza poze, in curand. (Spre seara pozele se incarca greu si deja e noapte.)

P.P.S. Ni s-a marit familia. Acum suntem doi adulti, doi copii (adolescenti), doi caini, o pisica si o gaina. Cand am timp, va povestesc cum a ajuns gaina la noi.

Intamplarile lunii august

2011-08-29T09:12:00.000-07:00

Unii au reparat wc-ul...

...altii au pictat (placuta pentru wc)

Cand au avut chef, copiii au facut shake de fructe si supa de legume...

... si aproape toata lumea s-a distrat curatand prune pentru gem...

...sau printre crengile de soc (miami, ce bun e gemul de soc!)

Avem un skater ambitios pe aici, mandru de placa lui...

...prieteni si rude dragi care ne viziteaza...

Gem Session...la Rau Alb

2011-08-01T05:30:00.000-07:00

Întrucât şi anul acesta cineva acolo sus ne iubeşte şi se pare că vom avea parte de o recoltă bogată de fructe, începând cu data de 5 August vă invităm să luaţi parte la o serie de şedinţe de purificare cu fructe naturale, tratate doar cu apa de ploaie, soare şi lumina, reunite sub numele de Gem Session la Râu.

Veţi putea aduna prune, corcoduşe, fructe de soc pe care apoi le puteţi transforma în delicioase gemuri, dulceţuri, şerbeturi, compoturi şi ce vă mai pricepeţi, toate pregătite afară, sub cerul liber, la foc de lemne.

Puteţi veni în orice zi din săptămână sau weekend, atâta timp cât vor fi fructe de cules! Cine doreşte poate sta şi peste noapte în rulota noastră care va sta la dispoziţie.

Pentru a nu ne simţi înghesuiţi vom putea primi maxim 10 persoane la fiecare dintre aceste evenimente, iar copii mai mici sau mai mari sunt bineveniţi. Astfel, vom putea sta la foc, vom depăna povesti şi vă vom împărtăşi din experienţa noastră de ex-orăşeni. Celor mai puţin pricepuţi în ale bucatariei şi care au nevoie de îndrumare, le putem da reţete, sfaturi, idei.

Noi vă punem la dispoziţie fructele, borcanele, zaharul, lemne de foc, iar voi veniţi cu familia, prietenii, voie bună şi... saci de dormit (în cazul in care vreţi să staţi peste noapte în rulotă)

Din partea casei veţi mai primi pâine de casă, plămădita în mod tradiţional cu maia, pe care veţi putea savura delicatesele preparate de voi. Desigur, vă putem oferi şi alte produse ţărăneşti, unele preparate de noi, altele de oamenii din partea locului. Pentru că multe din acestea necesita o pregătire anterioară, vă rugăm să ne anunţaţi ce anume doriţi, pentru a vi le putea oferi pe timpul şederii voastre la noi.

Deorece veti culege singuri fructele de care aveţi nevoie pentru gem şi probabil vi se va face foame, celor ce doresc le putem pregăti o masă ţărăneasca, simplă şi fără pretenţii, din ingrediente proaspete, majoritatea din grădina noastră.

Aşa că vă aşteptam cu drag la Gem Session la Râu, să vă bucuraţi de natură, de aer curat, precum şi de mancare buna!

Vacanta de vara

2011-07-25T01:43:00.000-07:00

Vacanta se traieste, nu se povesteste. Sunt atatea lucruri marunte pe care le facem in vacanta si de care, vorba cantecului "ne-om aminti candva, tarziu": gradina de legume si mancare mai gustoasa, iarba cu melci, arici si cartite, ploaie si apoi soare, noptile cu luna si stele, diminetile in pat, latratul cainilor in noapte, taberele copiilor, paine la cuptor si la test, oaspeti dragi, foc de lemne in aer liber, povesti de seara, drumuri, carti de vacanta, cules de visine, dude si mure, ganduri si planuri de viitor...

printre crengi de visin

dude proaspete si dulci

painea noastra cea de toate zilele

Tzutzu, pe langa tufele de mure

vacanta mare

prieteni

Locuri de suflet

2011-06-28T09:55:00.000-07:00

Cu puţin timp înainte de începutul vacanţei de vară am primit vizita celor două perechi de bunici. Au stat o săptămână la noi, ne-au făcut o poartă de lemn, multă mâncare, s-au împrietenit cu oamenii şi cu locurile de pe aici şi apoi au plecat la Bucureşti. Şi i-au luat şi pe nepoţi cu ei.

Şi fiind noi singuri şi făr' de obligaţii ne-am apucat să facem ce ne trece prin cap: pâine de casă, crackers, prăjituri cu cireşe, gem de dude (până acum vreo 15 borcane), grădinărit şi curăţenie prin curte, precum şi minunate călătorii la oraşe (Timişoara, Deva) şi în sate frumoase (Stanciova, Salasu de Sus), cu oameni primitori, buni şi frumoşi.

Trebuie, aşadar, să mărturisesc că am întrebuinţat cu folos timpul petrecut fără copii. M-am îndrăgostit de oraşul Timişoara şi, în mare măsură, de locuitorii ei. Aş putea spune că a fost "dragoste la prima vedere". Am avut şi călăuze bune: Cezar (din Bucureşti!) - în dimineaţa primei zile, iar timişorenii Lucian şi Gabi pe seară, respectiv Nina şi Dumitru - pentru după-amiaza zilei a doua, cand am prins autocarul spre casă la milimetru, graţie îndemânării (şi bunăvoinţei!) şoferului.

Sâmbătă, 18 iunie, am participat o zi întreagă la Târgul Mâinilor Dibace, prima ediţie, unde m-am simţit într-o grup de prieteni - fie expozanţi, fie vizitatori; pe seară, alături de gazdele noastre timişorene Gabi şi Lucian, am mers la ultimul concertul al Festivalului de muzică veche, apoi la un concert rock susţinut de Adi Barar Band şi la spectacolul cu foc a trupei Shadows, evenimente din cadrul Festivalului Bega Bulevard. A fost o noapte magică, urmată de o după-amiază minunată petrecută a doua zi la Stanciova, într-o mare familie (peste 20 de adulţi vizitatori, în jur de 10 copii, unii ţinuţi în braţe!) a celor îndemânatici, iubitori ai naturii, ai vieţii la ţară.

Cred că am intrat într-o etapă nouă a vieţii mele.

Despre o cuşcă nouă, nişte crackers şi povestea eclipsei de lună

2011-06-16T11:31:00.000-07:00

În ultimul timp a tot plouat, în special seara. Totusi, coincidenţă sau nu, ieri a fost prima seară senină şi am stat mai mult pe afară. Pe la 7 p.m. ne-am apucat să-i facem o cuşca lui Colţ - Iulian fiind meşterul, iar eu mâna dreaptă a lui. (A ieşit grozav, zicem noi - vezi, poza, mai jos.).

Apoi am meşterit împreună la nişte crackers tradiţionali (aflaţi mai multe, în curând, pe blogul lui - turtiţa fermecată). Şi, în final, după o zi plină, am ieşit iar la aer curat (am strâns puţin prin curte!) şi am văzut cea mai lungă şi mai frumoasă eclipsă de lună din viaţa mea.

Am în minte imaginea înstelată a cerului, avioanele sclipind din loc în loc şi în centru - luna, umbrită de voalul pământului. Am stat ceva timp cu ochii pe cer privind stelele, luna, fulgerele ce scăpărau pe cer şi m-am simţit o mică parte din univers - spectator şi deopotrivă actor pe scena lumii. Nu ştiu cât timp a ţinut eclipsa, dar mi s-a părut că timpul se dilată şi ne vrăjeşte. Luna era mireasa, în noaptea nunţii, când ruşinată îşi dezvăluie, treptat, chipul strălucitor. A fost o minunată poveste de vară. Şi, bineînteles, n-am avut nici un aparat de fotografiat la îndemână. Aşa că totul a rămas înlăuntru şi nimic înafară.

P.S. Ieri am ascultat la Radio România Actualităţi o inspirată piesă de teatru despre sfârşitul lui Mihai Eminescu. S-au împlinit nişte ani de la moartea sa şi se cade să ne aducem aminte versurile lui: "Şi privind în luna plină / La văpaia de pe lacuri, / Anii tăi se par ca clipe / Clipe dulci se par ca veacuri"

Tzutzu

2011-06-06T08:17:00.000-07:00

De vreo doua-trei saptamnani am adoptat o catelusa alba, cu pete negre, de vreo 3 luni. S-a strecurat pe sub gard, cu frica si a dat din codita. Am apucat sa-i dau o data de mancare si n-a mai plecat.

S-a imprietenit cu Coltz si se joaca impreuna, se harjonesc, se cearta, isi tin companie zi si noapte. Cand ma vede, incepe sa sara sa-i dau de mancare, se tine scai de mine prin toata curtea si asteapta, nerabdatoare, sa o bag in seama.

La inceput, am crezut ca e baiat si am strigat-o Tzutzu. Ca rimeaza cu Cutzu. Si ca n-aveam inspiratie si chef de un alt caine. Credeam ca o sa stea putin si o sa plece acasa la ea. Acum, la ora mesei, o strig prin curte si apare dintre ierburile inalte, fluturandu-si urechile negre si urca repede scarile casei.

In concluzie, avem o pisica de 4 ani (Mitzi), un caine de vreo 8 luni (Coltz) si o catea de vreo 3-4 luni (Tzutzu). Plus doi copii. La un moment dat, cand se va umple curtea, voi putea sa scriu si eu o carte gen "Familia mea si alte animale", dar mai este pana atunci.

Sfarsit de an scolar

2011-05-16T10:31:00.000-07:00

Se apropie cu pasi repezi sfarsitul de an scolar si inceputul verii. Daca as face un bilant as putea spune ca a fost un an bun, plin de lucruri si de intamplari frumoase. Am cunoscut multi oameni - adulti si copii, am facut multe drumuri, am avut multe bucurii, am invatat cate putin de la toti. M-am simtit, adesea, ca intr-o calatorie de initiere.

Pe vremuri ma plangeam ca fac mult timp pana ajung la serviciu. Acum, plec dimineata de acasa si nu stiu cum va fi drumul dus si intors, cum voi ajunge la scoala si, mai ales, cum ma voi intoarce acasa. Fara sa vreau am devenit un autostopist profesionist. Am mers, pe rand, cu microbuzul, masina, dubita de marfa, camion, caruta si, cand nu s-a putut altfel, pe jos.

Clasa a IV-a, Serel

La scoala, dupa ceva vreme, am intrat in ritm. Dar copiii mici sunt surprinzatori. Mi-am propus de multe ori sa fac ceva si a iesit cu totul altfel decat mi-am propus. De exemplu, miercurea trecuta, la Serel. Primele doua ore am dat test, am cantat cantece, am stat la sueta cu clasa a III-a (aprox. 7 elevi). Urmatoarele doua ore aveam de ascultat si predat la clasa a IV-a (celor 4 elevi!). In schimb, am plecat impreuna cu invatatoarea si cu elevii de a II-a si a IV-a in excursie pe munte, la iarba verde. Am luat patura, minge, covrigei si suc, unii copii au trecut pe acasa sa-si lase ghiozdanele si/sau sa-si ia bicicletele si am pornit sus, la poalele brazilor. Am mers cam o ora dus-intors si am mai stat vreo ora si jumatate pe acolo, la joaca: fotbal, volei, ratele si vanatorii. Copiii au adunat conuri de brad si au facut curse pe biciclete. A fost o excursie ad-hoc frumoasa. Bineinteles ca la intoarcere n-am avut masina sa ajung acasa si am pornit cu invatatoarea pe jos. Dupa vreo 5 km de mers pe jos ne-a ajuns din urma o masina si ne-a dus pana la sosea.

Clasa a III-a, Serel

Am participat si la o serbare de ziua mamei si acum vreau sa pregatesc niste cantece si poezii pentru sfarsitul de an scolar. Deja avem un repertoriu si copiii sunt foarte bucurosi cand canta. Sper sa pot tine serbare la cat mai multe scoli din cele 9 pe care le am.

Recent (vineri si azi) am tinut locul unei colege de engleza, la clasele V-VIII. Asa, am putut compara cele doua varste si cum este sa predai elevilor mai mari. Intr-un fel, mi-a placut. Sunt cativa cu care am putut discuta, dar cei mai multi sunt la nivel de clasa a III-a sau a IV-a. Le lipsesc cunostintele de baza. Sunt timizi si neobisnuiti cu munca serioasa pe text. Am incercat o abordare interactiva, cu multe exemple si cuvinte simple. Totodata astazi am fost si profesoara copiilor mei. Mi s-a parut inedit si amuzat. Copiii imi spuneau mama sau mami si incercau sa imi arate tot ce stiu in fata colegilor lor. Am fost tare mandra de ei si sper, si ei de mine. In scolile celor mari este mult mai frig, chiar si in cancelarie. Dar am avut prajituri la discretie, plus conversatie cu colegii de acolo si asta a compensat. La intoarcerea acasa m-am bagat direct in pat si am dormit 3 ore, bustean.

Cred ca am sarit multe intamplari petrecute in cele 6 luni de cand predau, dar concluzia este urmatoarea: imi place sa preau copiiilor si ma bate gandul sa incerc job-ul asta si anul viitor, bineinteles, daca voi mai avea post. Probabil ca voi da examenul de titularizare in vara aceasta, sa vedem ce iese.

Dupa ploaie

2011-05-10T13:44:00.000-07:00

In zilele ce au trecut am primit vizita parintilor, care ne-au ajutat la amenajarea mai "sistematica" a gradinii...

...ca se considera ca-i cam neingrijita si plina de balarii.

Asa o fi, da' facem si noi ce putem. Cel putin in afara ei, ne place sa fie totu' verde si salbatic, chiar daca ei zic ca "o sa ne manance serpii "

Am mai plantat si ce mai era (dovleceii, castravetii, fasolea, mazarea, varza, conopida, cativa napi), da' tot au mai ramas de pus porumbu', floarea soarelui, dovlecii si alte cateva maruntisuri. Desigur ca au mai muncit si altii, fiecare dupa puterile lui.

Apoi au trecut si Nedeile, obicei stravechi ce a degenerat (a se citi " s-a manelizat ") puternic in secolul 21. Noroc ca-s doar o data pe an si in mod sigur, la anu' o sa disparem de acasa. Oricum, anu' asta aceasta sarbatoare a picat in aceiasi zi cu sarbatorirea zilei de nastere a lui Costin si deci nu puteam sa nu fim pe acasa...adica puteam, da' nu stiam cum o sa fie. Acum stim !

Intre timp s-a mai incalzit iar astazi am facut prima salata din legume iesite din seminte semanate de mana noastra in gradina: spanac si ridichi, albe si rosii, rotunde si lunguiete.

Mai sunt multe de iesit, da-s un pic inarziate, ca a fost mai rece...ca peste tot de altfel.

Iar azi, dupa o zi insorita...a " ploiat " ca-ntr-o zi veritabila de vara. Apoi am fost curios sa simt aerul de dupa ploaie...desi era mai ceva ca-n parcurile Bucurestiului, diferenta intre inainte si dupa, era mult mai mica decat acolo. De unde am dedus ca aerul pe care-l respiram in mod constant e cu adevarat curat.

La Targ la Pui

2011-05-01T07:06:00.000-07:00

Astazi, in comuna alaturata, Pui, are loc Hramul bisericii locale, Nedeile ( sarbatoarea satului ) si implicit targul de animale si marfuri. Lume multa si pestrita, ca la targ, cai, vaci, vitei, oi, caini, turta dulce, butoaie, flori, cazane, haine SH ( 6 lei - 5 camasi ), haine noi ( chinezesti ), covoare, perdele, scule si unelte de la moldoveni, cosuri de rachita de la tigani, linguri de lemn de la olteni, oale si ulcele de la Horezu. Noi am luat doar un fund de lemn rotund si mare, aproape cat suprafata interioara a aragazului, ce imi va servi drept suport pentru framantat ( sa nu mai murdaresc masa ), dar si ca paleta de bagat pita in cuptor si niste covrigei de rontait.

Vulpe, vulpiţa...

2011-04-29T03:44:00.000-07:00

"... ce frumoasă caţaveica am să fac nevestei mele din blană istui vulpoi..."

... zise vecinu' Mircea când văzu vulpea-n laţ, după ce acu' vreo săptămână sau două, îi furase 2 cloşti de pe ouă...şi după ce căţeii lor şi al nostru Colţ, nu ne-au lăsat să dormim (sau cel puţin pe mine), de atâta lătrat.

Pasti Fericit !

2011-04-23T10:11:00.000-07:00

Rasadnitza, salata culegatorului si Coltz

2011-04-18T12:52:00.000-07:00

Astazi a fost prima zi de anu' asta in care vremea mi-a permis sa stau pe afara mai mult. Si am stat...vreo 12 ore, de la 8 am pana la 8pm, cu mici pauze cand mai intram prin casa sa mai iau cate ceva. In prima parte a zilei am facut o rasadnita, unde am pus vreo 13 feluri de rosii, vreo 10 de ardei si gogosari, vinete si telina. Ulterior am acoperit-o cu folie, da' bineinteles ca am uitat sa mai fac o poza. Sper sa iasa ceva din toate astea, ca s-anunta vremuri grele.

Pe la 4, si pe mine si pe Coltz ne-a luat foamea asa ca am ales sa prepar ( la fel ca in ultimele saptamani ), o salata din ce se gaseste prin gradina...da' nu cultivat de cineva, ci cu ce creste spontan. Pe la noi cresc papadiile, urzicile ( nu e nevoie sa mai mentionez beneficiile acestora ), o planta careia vecinii nostrii ii spun " salatuca " si e prin " covorul " de mai jos

Am mai pus leurda ( din padure de la prietenii de la Stanciova - am plantat si noi in paduricea noastra cateva fire, sper sa se prinda ), spanac, ceapa, usturoi, ridichi si ardei ( din piata ), cas si telemea ( de la vecini ). Uitati ce a iesit:

Bineinteles ca nu l-am uitat nici pe Coltz, care a servit doar paine de casa, ca altceva nu mai aveam :(

La Multi Ani Luminita, azi cand in sfarsit a venit Primavara si pe la noi

2011-04-17T03:39:00.000-07:00

A venit primavara si odata cu ea, au inflorit si multele papadii...

...din care pana acum am tot mancat frunzele. De-acum ne putem ospata si cu florile acestora :)

Si iata-l bineinteles si pe domnu' Colt, care nu putea sa lipseasca la pozat:

Intre timp, corcodusul s-a lepadat de flori, si o data cu acestea a disparut si mirosul diafan raspandit in jur de ele:

Cativa prunii inca rezista, altii inca nu au inflorit:

Acum asteptam ceilalti pomi, merii, perii, visinii si ce-om mai avea prin livada.

Si cum ni s-a parut ca nu aveam destui pomi fructiferi, am facut cateva gropi

si apoi ne-am gandit sa mai punem cativa ciresi, caisi si gutui...speram sa se prinda

Gandul unei zile de primavara

2011-04-14T12:13:00.000-07:00

Nature does not hurry, yet everything is accomplished.

(Lao Tzu)

Brutarul meu

2011-04-07T08:43:00.000-07:00

Brutarul meu preferat este Iulian. De mai bine de un an el ne face paine, lipii, chifle, grisine, pizza, cozonaci si multe alte preparate din paine integrala, neagra si alba. Le face cu dragoste, cu daruire, cu talent si cu multa pasiune. Noi, familia lui, am incercat, pe rand, toate tipurile de produse facute de el si ne-au placut foarte tare. Chiar si cea mica si cam mofturoasa a gasit cateva produse care sa-i placa.

Acum, cei din Timisoara au ocazia sa-i afle secretele live, sambata, 9 aprilie, intr-un atelier de paine traditionala. Iar, daca nu sunteti din Timisoara, atunci puteti macar sa-l urmariti in direct vineri, 8 aprilie, de la 7 la 9 dimineata, la Matinalul de la TVR Timisoara si sa va imaginati gustul painilor sale.

Ei, bine, mai multe amanunte despre paine si despre alte lucruri si intamplari legate de brutarit, cititi pe blogul lui, Turtita fermecata.

Vremea excursiilor

2011-04-04T10:56:00.000-07:00

Am aflat de la cei de pe aici ca primăvara este cea mai potrivită perioadă pentru excursii. În primul rând, pentru că este o temperatură blândă şi potrivită drumeţiilor şi, în al doilea rând, pentru că, spre sfârşitul lunii mai (sau chiar mai devreme) ies viperele la soare şi nu se merită riscul.

Aşadar, ieri am urcat până la crucea de pe Piatra Bulzului - o piatră golaşă şi foarte abruptă înconjurată de păduri de fag şi de brad, la o altitudine de 800-900 m. Culmea face parte din Munţii Şureanu (partea sudică), în apropiere de râul Strei şi DN66 Deva-Petroşani. Plecarea: sat Băieşti - localitate la numai un kilometru de Râu Alb, unde locuim noi. Şi, fireşte, am mers pe jos.

Iată Râul Strei şi satul Băieşti, văzute de pe Măgură, în prima parte a călătoriei. Undeva, în departare, este şoseaua care duce la Râu Alb.

Iată-mă şi pe mine, printre alţi veseli excursionişti, 17 la număr (plus căţelul, 18!).

Aici m-am băgat printre copii, în timp ce adulţii leneveau pe iarbă.

Plecarea a fost la 10.30. Prima parte a fost lejeră, se vede mai sus, dar, după vreo oră de încălzire, am luat muntele pieptiş. Urcuşul până în poiană a durat aproape 4 ore. Iată câteva imagini de pe traseu:

Copil în poiana cu flori.

"Colţ" în vîrf de stâncă.

"Dune"

Un Petroşănean, un Băieştean şi un Râu Albean prin păduri.

Prin copaci, în fum de grătare.

Popasul în poiană a fost binevenit. După un drum destul de lung am făcut focul, am întins o masă mare şi am lenevit în iarbă, la soare. Am avut o vreme caldă, o adevărată zi de primăvară.

Am avut timp să admirăm locurile, să stăm la şuetă, să culegem plante şi flori. Aş fi stat o veşnicie în poieniţă şi apoi m-aş fi întors acasa. Dar aş fi ratat finalul glorios.

Iată imagini de pe Piatra Bulzului:

La poalele Bulzului.

Copac în vârf de munte, mi-ar fi plăcut să fiu.

Omu' şi căţelu' se odihnesc pe Piatra Bulzului.

Desculţ, pe cruce. Unii au avut curajul şi au dat jos şi ciorapii.

Întoarcerea a fost spectaculoasă. Am avut de coborât pante abrupte. Parcă aveam de trecut prin capcane anume pregătite de natură pentru noi: pantă abruptă de frunze uscate cu alunecare pe fund, pantă abruptă de pietre colţuroase, cu julituri pe genunchi şi palme, pantă abruptă cu covor de ace de brad, foarte ţepos, şi tot aşa. Din păcate, la întoarcere ne-a lăsat bateria la telefon şi am încercat să facem fotografii cu alt aparat, mai puţin performant. Iată câteva dintre ele:

Vedere cu Piatra Bulzului în stânga.

Aici colţul se vede mai nărăvaş.

Copii obosiţi, dar încă zâmbitori, la apus.

Concluzie: Ca să ne iasă fotografiile bine şi la întoarcere ar trebui să mergem a doua oară pe Bulz. Poate peste o lună, de ziua băiatului. Ar fi o excursie cu prăjituri şi mult tineret. Cine se înscrie pe listă?

Concluzie finală: Am ajuns acasă pe la 8 seara, după aproape 10 ore petrecute în aer liber, printre stânci şi copaci. Unii dintre noi încă mai au febră musculară, puţini au avut norocul să lenevească azi-dimineaţă, cei mai mulţi ar pleca şi mâine la drum. Mie excursia asta mi-a luat o tonă de griji de pe suflet, m-a înseninat şi m-a făcut să redescopăr partea frumoasă a lucrurilor. Va urma.

Ca în fiecare martie, cu dor de Nichita

2011-03-21T10:20:00.000-07:00

"Stau în jurul meu, în cercuri tot mai largi,
cerurile mov şi cerurile-albastre.
Unele sunt clare, altele sunt vagi...
Şi-mi mut pasul şi cu el se mută
cerurile mov şi cerurile-albastre,
care-mi muşcă faţa şi-apoi mi-o sărută..."
("Cântec de dimineaţă", din volumul "Dreptul la timp")

"Priveste-ti mainile si bucura-te, caci ele sunt absurde,
Si picioarele priveste-ti-le, seara, drept cum stai,
atarnand spre luna.
Poate ca sunt mult prea aproape ca sa ma vezi,
dar si aceasta e altceva decat nimic.
Ma voi face departare, ca sa-ti incap in ochi,
ori cuvant, cu sunete de marimea furnicii,
ca sa-ti incap in gura.
Pipaie-ti urechea si razi si mira-te ca poti pipai.
Pe mine insumi ma dor, in scurta trecere..."
("Enghidu" - din volumul "Dreptul la timp")

"Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3..."
("Sunt un om viu", din volumul "O viziune a sentimentelor")

Nostalgii şi planuri pentru la vară

2011-03-20T13:23:00.000-07:00

Îmi este dor de gaşca mea de fete. Chiar dacă ne întâlnim din an în paşte, tot n-o pot uita. Zilele trecute am stat la o suetă cu una din prietene şi m-am simţit grozav. Mi s-a făcut dor de flecăreala noastră despre toate şi despre nimic, de şuetele lunare cu prăjituri, seminte, sucuri şi vin, de nesfârşitele discuţii pe teme serioase şi neserioase. Şi, neapărat, mi s-a făcut dor de râsetele noastre împreună, de bancurile deochiate ...şi lista mai poate continua cu plimbările prin parc în zilele de luni la prânz când luam copiii de la şcoală, cu întâlnirile de la sală, cu nesfârşitele telefoane sau plimbări prin oraş...

Se pare că am experimentat acum o perioadă relativ plată - bogată în plimbări, săracă în discuţii. Ceea ce mi-a stârnit nostalgia a fost vizita recentă a unor oameni pe care i-am cunoscut de curand, prieteni buni între ei şi oaspeţi desăvârşiţi ai casei noastre. I-am găzduit, i-am ascultat, ne-am împrietenit... şi mi s-a făcut dor de prietenii mei vechi. Nu ştiu dacă spun o chestie răsuflată, dar prietenii vechi sunt ca nişte şosete de lână pe timp de iarnă. Chiar şi peticite, uşor uzate, tot ţin de cald.

Trebuie să adaug că, în materie de prieteni, sunt o norocoasă. Am avut şi încă am parte de prieteni deosebiţi, adevăraţi, cu care pot vorbi şi pe care mă pot baza. Chiar şi ruptă din locurile unde am trăit atâţia ani, am ajuns, într-un timp scurt, să cunosc cel puţin o prietenă adevărată şi mulţi oameni de treabă de care simt că, în timp, mă pot lega foarte tare.

Acum îmi vine să închei aşa, oarecum patetic: "Fetelor (doamnelor!), vă mulţumesc că existaţi!"

P.S. Cu alte cuvinte, mulţumesc următoarelor: Cristina, Lena, Simona, Mihaela, Corina, Eugenia, Genţiana, Monica, Elena, Cătălina, Vali, Anca, Dana şi Liliana. Le aştept, vara asta, la o nouă întâlnire între fete, de data asta în deplasare la Râu Alb. Amănunte, la telefon.
P.P.S. La mulţi ani, Corina, de ziua ta!

Meditatie specială

2011-03-19T08:47:00.000-07:00

Din partea Federaţiei Nationale de Qigong din Romania am primit invitaţia de a face o meditaţie specială pentru întreg pământul, pentru toate fiinţele care au suferit în urma cutremurelor şi dezastrelor din ultimul timp. Simt nevoia să dau mai departe acest mesaj. Cred în puterea noastră de a aduce armonia pe Pământ! Iată mesajul:

Prieten drag, te salut!

In urma meditației pe care am făcut-o împreună duminica trecută pentru Japonia și pentru întreg Pământul, am primit multe mesaje cu rugămintea de a repeta meditația și de a anunța cât mai multe persoane. De asemeni, mulți dintre voi ați citit anunțul nostru prea târziu. Ne pare rău și vă cerem iertare.

De aceea, Master Lin Kai Ting a avut ideea de a face o nouă meditație Duminică 20 martie 2011 la ora 14:30, ora României (GMT 12:30 pm).

Dacă nu cunoașteți tehnicile de qigong, puteți face o meditație așa cum știți voi, sau poate, mulți dintre voi doresc să facă o rugăciune adâncă, care este de fapt, tot o meditație...

Vă redau mai jos cuvintele lui Master, atunci când i-am spus prima dată despre intenția noastra da a face o meditație cu mii de participanți: “Da. Facem meditația”. Au urmat două-trei minute de tăcere... apoi, a început să vorbească din nou, continuându-și parcă gândurile... Iată mesajul său:

“Facem meditatia pentru Japonia, dar nu numai... O facem pentru Pământ, pentru toata omenirea... ca sa ne schimbam gândirea. Așa cum am spus de multe ori, Cutremurul se trage de la oameni, din nedreptate... Trebuie să revenim la conștienta, la bunatate... sa ne îndreptam gândirea și faptele spre bine... sa nu mai distrugem natura, mediul înconjurator... Acesta este de fapt, motivul pentru care apar atâtea și atâtea dezastre..."

Deci, această meditație va fi pentru întrega omenire; pentru a ne transforma noi înșine, pentru a redobândi conștiința pură, originală; să facem (să creem) armonie între om și Natură ”

Ai dori să ni te alături?

Dacă da, te rog spune și altora, poate mai sunt și alți doritori... doar să fim mai mulți și cu sufletul alături...

... O singura lume... O singura suflare...

Mărţişoare... mărţişoare...

2011-03-01T12:33:00.000-08:00

Anul acesta, ca de obicei, am făcut mărţişoare. Copiii au meşterit mărţişoare din hartie creponată, cartoane colorate, paiete şi alte materiale neconvenţionale. Iulian a făcut senzaţie în prima zi de primăvară cu mărţişoarele de mai jos. Sunt făcute din cocă de pâine cu nucă şi presărate cu seminţe de susan deasupra. Cel din dreapta este mărţişorul meu din care, flămândă cum eram la pranz, am muşcat o bucăţică şi apoi mi-am adus aminte să-i fac o poză. Mă gândesc că am putea diversifica la anu' cu mărţişoare-biscuiţi sau mărţişoare-prăjitură... Miami!

Cu ocazia zilei de 1 Martie vă doresc o primăvară frumoasă, plină de lumină în suflet şi-n gând, cu sănătate, cu bucurii mici şi mari. Şi vă rog să vă alegeţi un mărţişor-pâinică din imaginea din stânga. La mulţi ani!

Jurnal de vacanţă - început de februarie

2011-02-08T12:24:00.000-08:00

Am avut doar o săptămână de vacanţă. Mi-ar fi plăcut să mai fie.
Am redescoperit că îmi place să dorm până târziu, să mă uit în neştire la filme, (de preferinţă comedii), să stau în vârful patului şi să (re)citesc cărţi uşurele de vacanţă, să fac prăjituri (şi să le mânânc cot la cot cu copiii) ...pe scurt: să stau la gura sobei - de data asta o sobă adevărată, cu lemne.
Aşadar, de două zile încoace mă mişc tango, mai ales la ora 6.30 de dimineaţă. Doar copiii sunt vioi de dimineata şi pornesc la şcoală cu voioşie. Iar Iulian, dacă nu iese o zi din casă, nu se simte bine. Îşi găseşte de lucru prin curte - ba la lemne, ba dă o tură prin curte, ba meştereşte la casă. De două zile s-a apucat de construit o copertină la intrarea în casă, după cum se vede în fotografiile de mai jos.

În stânga este intrarea în casă, în spate şi în dreapta sunt ruinele care au mai rămas de la casa cea veche. Fotografia este făcută de pe scara casei, de mine. M-am gândit că (aici, dar şi în realitate) Iulian seamănă, cumva, cu Robinson Crusoe.

Aici s-au băgat în peisaj Maria - abia venită de la şcoală şi Colţ - recent pătat de lipici pe faţă şi pe bot.

Ruinele noastre, văzute de sus, de pe scară. Ne-am gândit să le păstrăm şi să facem un muzeu din ele. Sau poate le restaurăm începând cu primăvara asta.

Peisaj de iarnă, cu munţii în zare. Se vede Retezatul, luminat de soare, în fundal.

Mi-am dorit o masina/ Si acuma o am./ Imi sta bine/ Cand ma urc la volan...

2011-01-13T10:51:00.000-08:00

Imi doresc un mijloc de transport - bicicleta de munte, o bicicleta cu motor, un scuter sau o masina - pentru a face naveta catre scoala si inapoi. Cea mai buna alegere ar fi o masina - merge pe orice vreme, dar asta implica sa-mi iau carnetul de sofer si masina. Pana la urma, in prima faza, ar merge orice. Intai bicicleta pentru ca stiu sa merg pe ea si de indata ce o cumpar, am si pornit la drum.

Ma tot gandesc ce s-ar potrivi mai bine pentru drumurile pe care le am. Luni si marti am doar cativa kilometri de parcurs intre doua-trei sate apropiate si merge sa iau bicicleta. Miercuri ar fi nevoie macar de o bicicleta cu motor sau de un scuter pentru ca este drum lung, partial asfaltat si in urcus. Joi si vineri e nevoie de scuter sau de masina - drumul e lung si divers: sosea, drum in panta, urcus.

Cred ca exista o masina buna, relativ ieftina, usor de condus, care sa consume putin - exact pentru mine. Urmeaza doar s-o gasesc. Si sa invat s-o conduc. Ma poate ajuta cineva, va rog?

Fotografii pentru bunici (si nu numai!)

2011-01-07T06:57:00.000-08:00

Am aflat ca, de cand am plecat din Bucuresti, a inceput si mama sa-mi viziteze blogul (cu ajutorul surorii mele Cristina, careia ii multumesc!) si se bucura de fotografiile de pe la noi. Asadar, draga mama (si draga tata!), iata cateva noutati, in imagini, de la patinoarul nostru natural in prima zi a noului an. La multi ani, sanatate si un an plin de bucurii va dorim!

La multi ani!

2011-01-01T05:13:00.000-08:00

Am inceput anul 2011 cu o petrecere. Aici e obiceiul ca cei tineri si cei maturi sa petreaca noaptea de an nou la caminul cultural (tineretul intr-o sala, cei maturi in alta!). Raman acasa copiii, batranii si cei care n-au chef de petrecere. Se face masa mare - antreu, supa, peste, carnati virsli, friptura, prajituri si vinars fiert, vin, sucuri si altele, se asculta muzica (doar populara), se joaca (in doi, dar si hora), se sta de vorba cu vecinii si prietenii. Am invatat sa joc, m-am si invartit putin, dar n-am putut tine pasul la mancare. La miezul noptii, toti ies afara, pocnesc si aprind artificiile, se desface sampania si toata lumea se pupa si se imbratiseaza si face urari.

Copiii au alte petreceri: in ajunul Craciunului ceata de "pitzarai" trece pe la toate casele din sat si fiecare copil primeste dulciuri in traista, in seara de Ajun copiii merg la colindat, in ajunul anului nou trec pe la oameni cu plugusorul si in prima zi a anului baietii "pusca" pe la casele fetelor si primesc bani, iar altii merg cu sorcova pe la neamurile din sat. In restul timpului, merg cu sania la derdelus, cu patinele pe rau si, uneori, cu schiurile pe dealurile din jur.

Aici nu se face cozonac, gospodinele fac foarte multe si felurite prajituri (in general cu crema), doua sau trei feluri de mancare si, ca si la Craciun, se viziteaza si duc prajituri de la unii la altii. Oamenii stau mult de vorba, barbatii neaparat la un pahar de vinars (adica tuica). De fapt, aici nici nu se bea vin, strugurii nu se prea fac si toate fructele ajung in cazanul de vinars. Petrecerile se tin lant, azi-noapte noi am plecat pe la 3, dar cei mai multi au stat pana dimineata. Si in seara asta suntem iar invitati sa o luam de la capat, dar tare mi-e teama ca nu ne mai tin curelele. Ardelenii muncesc vartos, dar si petrec pe masura.

Cam atat despre noi. Va dorim acum, un an mai bun, cu belsug in casa, cu vinars pe masa, cu cei dragi aproape si cu sanatate! La anu' si la multi ani!

Cu dedicatie, mai jos, cateva fotografii pentru Lidia si Lucian.

... iarna pe ulita...

...raul...

... in drum spre izvor, vedere dreapta...

...curatam de zapada scara de la intrare ...

...curtea...

...carnatii vecinului...

...si painea noastra.

La multi ani!

"Hei, Babacule Nicolae,

2010-12-05T04:08:00.000-08:00

Acum ar trebui sa-ti spun ce varsta am si cum ma cheama, asa cum a procedat Maria in scrisoarea ei. Dar tu esti Mos Nicolae, stii deja chestiile astea si nu mai stau sa te plictisesc cu ele, so, voi trece direct la dorinte.

Anul acesta nu o sa-ti cer multe deoarece i-am rezervat o gramada de chestii to your brother Santa Claus, asa ca te voi ruga sa imi aduci un set de trei sau sase Mighty Beanz, un baton Snikers si un Mentos.

Pentru Colt as vrea un os gonflabil, iar pentru Mitzi un soricel gonflabil (ca sa nu se mai ia de Ratotzca, soricelul de plush). Thanks!"

Sfarsit de noiembrie

2010-11-30T09:00:00.000-08:00

In primele luni, lipsita de calculator, am tinut un jurnal scris de mana. Am vrut sa descriu etapele construirii unei case, primele momente de adaptare, impresii despre oamenii si locul unde traim acum... Poate o sa am rabdare, intr-o buna zi, sa-l transcriu in plan virtual. Am reusit sa tin pasul si sa imi notez intamplari in agenda doar primele doua luni, cat am gospodarit pe langa casa.

Incepand cu 22 noiembrie, am intrat in zodia Sagetatorului energic si m-am pus in miscare. Sunt profesor itinerant de limba engleza la clasele a III-a si a IV-a la 9 sate pe o raza de 10-12 km (fata de Rau Alb, satul in care locuiesc). Practic, in fiecare zi, fac naveta la 1 sau 2 sate.

Dimineata ma trezesc la 6 si jumatate. Abia am timp sa ma spal (cu apa rece), sa ma imbrac, sa imi pun doua felii de paine si un mar si neaparat sa imi pun la indemana cativa lei, maruntis, pentru transport. Prima parte a drumului este impreuna cu copiii, in microbuzul scolii (claie peste gramada) sau cu microbuzul de Hateg, depinde care ajunge primul. De la scoala copiilor drumul variaza, in functie de zi.

Luni, merg pe jos cam 1 km pana la Baiesti. Apoi inca 2 km pana la urmatorul sat, Rusor.

Marti nu imi permit sa o iau pe jos pentru ca scoala din satul Galati e la vreo 7-8 km distanta si iau microbuzul catre Petrosani si platesc frumusel 2 lei. Aceasta e ziua cea mai scurta. Am doar doua ore.

Miercuri, cand ajung la sosea, trebuie sa astept microbuzul copiilor, pentru ca nu e nici o masina pana la scoala din Serel si drumul e foarte lung, poate vreo 12 km, din care doar 10 sunt asfaltati.

Joi, de la intersectia cu soseaua, iau microbuzul de Petrosani pana in comuna Pui, apoi nu am nici o masina pentru cei 3 sau 4 km pana la Rau Barbat si Uric, respectiv Hobita. Bineinteles, merg pe jos sau iau o ocazie.

Vineri am de mers mai departe. Dupa comuna Pui, undeva, in camp, e o sosea asfaltata la stanga unde nu exista transport si nimeni nu opreste sa te ia in masina. Dar drumul e frumos si nu prea lung - vreo 2 km si eu merg cu voiosie: unu, doi, trei -inspiratie, unu, doi, trei - expiratie. Daca tin ritmul asta, ajung grozav de bine.

Apropo, daca aveti ponturi pentru mers pe jos fara sa obosesti, spuneti-mi-le si mie. Tineti cont ca merg pe un drum abrupt, uneori la deal, alteori la vale, pe langa rauri si la marginea campurilor.

Cel mai greu este la intoarcerea acasa. Inca nu stiu bine orarul microbuzelor si, de cele mai multe ori, nu am nici un transport pana acasa. Intr-o zi m-a adus un tatic o bucata de drum. In alta zi am venit pe scuterul invatatorului, doar cativa kilometri. Adesea o iau pe jos sau iau o ocazie. Fac autostopul cu gratie si curaj. Azi am facut 3 drumuri, doar unul cu microbuzul, celelalte doua: cu autostopul si cu o colega, invatatoare. Nici o zi nu seamana cu cealalta.
Elevii mei sunt simpatici, plini de energie si destul de cuminti. Dar sunt putini. Abia se aduna 10-12 copii de clasa a III-a si a IV-a intr-o clasa. Bineinteles ca fac ore cu doua clase, simultan. In primul rand, din lipsa de spatiu si apoi, din lipsa de elevi. Sunt copii care vin pe jos kilometri intregi ca sa ajunga la scoala.

Clasele au sobe cu lemne si in clasa e cald. Parintii elevilor vin si sparg lemne pentru scoala. Toaleta e in curte, ca la tara. Cancelaria e o odaie mica-mica, dar primitoare si in general calduroasa. Invatatoarele (invatatorii) sunt de treaba - vorbarete, generoase si energice si m-au primit frumos. In sinea mea, le admir: predau la patru clase simultan si reusesc sa faca fata la toate, pe un salariu destul de mic. Sunt grozav de rabdatoare si fac naveta in fiecare zi, fie ploaie, fie vant. Dar vorb-aceea: "Mila mi-e de tine, dar de mine, mi se rupe inima."

Cand ajung acasa mi-e o foame de lup si, dupa masa, as dormi neintoarsa, pana a doua zi. Numai ca am de facut smotru prin casa si de mancare pentru trupa mea. Si, aproape in fiecare zi, lectii - compuneri cu Maria, verificari de teme, ascultare la diverse materii de care am sau n-am chef. Intre timp, incalzesc apa pentru vase si pentru spalat. Dau de mancare la pisica Mitzi si la catelul Colt.

Mai citesc inainte sa ma bag in pat. Sau revedem niste filme vechi si distractive, asta daca nu picam de somn. Copiii sunt oricum plini de energie si seara ii apuca zbantaiala, sueta, chiraiala. Se pare ca le prieste la scoala din sat: au teme putine, deci stres mai putin pentru ei si parintii lor. Si notele sunt bune si foarte bune. Si s-au imprietenit cu colegii. Sa vedem ce zice diriga joi, la sedinta cu parintii...

Singurul stres ar fi casa, care inca nu e gata. Dar incerc sa fiu mai rabdatoare. Aici, lucrurile merg incet, dar bine. Oamenii tin toate sarbatorile religioase. De pilda, azi, de Sf. Andrei echipa de zidari nu a venit la lucru. Am invatat ca nu are rost sa grabesti lucrurile. Este timp pentru toate. Si Dumnezeu oricum are grija de noi.

Toamna 2010 in imagini

2010-11-23T08:10:00.000-08:00

Deocamdata, pana e gata casa, stam in rulota.

Vedere spre terenul vecin si spre biserica.

Bucatarie in aer liber:

Cartofi si usturoi de pe terenul nostru, ciuperci de la crescatoria vecinului:

Relaxare...

... si munca:

Gasca de copii:

Va urma...

Jurnal

2010-10-25T06:52:00.000-07:00

Ma simt bine acolo unde sunt.
Sunt fericita in mijlocul naturii.
Am inceput sa-mi fac prieteni.
Muntii au prins culoarea ruginie, de toamna.

Mi-e dor de toti ai mei.
Pe curand...

La revedere, Bucuresti!

2010-09-16T14:38:00.000-07:00

Parcul I.O.R., Bucuresti

Imi este destul de greu sa scriu ceea ce simt acum, in prag de plecare. Aici m-am nascut, pe strazile din Bucuresti am copilarit, aici mi-am facut prieteni, prin parcurile acestui oras m-am sarutat, printre blocuri si prin pietele Bucurestilor am umblat. M-am obisnuit cu asfaltul, cu poluarea, cu ritmul trepidant. I-am batut strazile in lung si-n lat: la concerte, la teatre, la filme, la cumparaturi, la muzee, la serviciu - familiarizata cu multimea, cu zgomotul, cu latratul cainilor si mirosul orasului. Aici imi ramane o bucata din inima: parintii si familia cea de suflet: frati, surori, veri, nasi, dar si multi prieteni dragi.

Si totusi plec. Plecam: patru intr-o rulota (fara a mai pune la socoteala si pisica!) Am ales iarba verde si copacii roditori, cantec de pasari, sunet de talangi si murmur de vant si ploaie. Am dat asfaltul pentru racoarea apei de munte si zgomotul enervant al claxoanelor pentru mugetul vacilor, al bivolilor si al caprelor care vin de la pasune si trec prin fata casei noastre. O sa invatam sa traim mai simplu, mai echilibrat, fara graba nebuna a marilor orase. De acum o sa vedem mai des stelele, o sa fim mai aproape de pamant, de natura, de oameni, de Dumnezeu.

Rau Alb, Hateg

La multi ani, Maria!

2010-09-08T05:59:00.000-07:00

De ziua Mariei am fost la cumpărături: skateri, blugi, bluziţe, hanorac... - cică pentru şcoală, dar şi de plăcere, cred eu. Este o încântare să mergi la cumpărături cu o fetişcană care ştie ce vrea şi nu se sfieşte să ceară. Te lasă fără bani în cel mai scurt timp posibil. În comparaţie cu fratele ei, cu şi pentru ea am cheltuit dublu. Maria cumpără cu nonşalanţă şi poartă cu graţie hainele primite. Super-distractiv când nu ai bugetul limitat. Aş putea spune că îmi dă lecţii de shopping. Pentru că eu, nehotărâtă cum sunt, m-am învârtit peste tot şi nu mi-am luat nimica. Dar tot mi-a plăcut. Aşa că am încheiat turul de cumpărături cu o masă la KFC. La mulţi ani, fetiţa mea!

Gandul zilei (5)

2010-08-27T09:40:00.000-07:00

Obstacles are those frightful things you see when you take your eyes off your goal.

(Henri Ford)

Muzică de vacanţă...

2010-08-11T05:24:00.001-07:00

Gândul zilei (4)

2010-08-05T01:29:00.000-07:00

"If you want to know your past - look into your present conditions.

If you want to know your future - look into your present actions."

(Chinese Proverb)

Lectură de vară

2010-08-03T01:15:00.000-07:00

"Marghioliţa şezuse şase ani în pension la Paris şi adusese în jalnica Moldovă obiceiuri în faţa cărora cucoanele bătrâne holbau nişte ochi cât cepele şi pe care nici conu Todiriţă nu le-ar fi suferit, dacă Marghioliţa n-ar fi fost Marghioliţa.

Marghioliţa îşi turna zilnic în baie câte-un şip întreg de apă de lavandă, adusă anume în lădiţi din Rue de la Paix. Marghioliţa ieşea la plimbare călare, cu fusta despicată, încălecând (auzi dumneata?) ca băieţii. Marghioliţa dansa cancanul zvârlind picioarele mai ceva ca Bichette Durand de la opereta franţeză. Marghioliţa se scălda în Prut într-o fustişoară roşă ca pentr-un copil de trei ani şi se-nvârtea printre bărbaţi fără ruşine, dezbrăcată şi cu picioarele goale în papuci de pânză albă, brodaţi cu roş. Văzând-o aşa, polcovnicul Cernatovski, pe când vorbea cu coana Catinca Armaşu, a-nceput a bâlbâi..." (Inelul Marghioliţei, cap I, din volumul "Hronicul Măscăriciului Vălătuc", de Al. O. Teodoreanu, zis şi Păstorel)

"Ştiţi doar cu toţii că Cotnarul e viţă de Tokai. Cei câţiva butuci de la Hârlâu au fost trimişi în dar lui Ştefan cel Mare şi Sfât de Craiul unguresc. Şi dacă a căpătat el mirosul pe care-l ştim, şi dacă a prins el gust amăriu de coajă de nucă, şi dacă s-o prifăcut el aşa, că nici nu mai aduce a Tokai şi-l şi întrece, dovadă e că pământul Hârlăului fostu-i-a lui lui cald prietin şi că razele soarelui din faşă încă mai cu iubire l-au alintat... Mulţi, drept, nu-l pot bea, fiind Cotnarul din cale-afară parfumat... După mine unul, boieri, chiar de n-o fi Cotnarul cel mai bun şi gustos dintre vinuri, e fără îndoială cel mai nobil, cel mai sincer, cel mai puternic. E un fel de Rege Soare al vinurilor! De cum îl duci la gură îţi spune: 'Ia sama ci faci, cu mine nu şugui, că eu îndată te dau jos, să ştii!' Nu ca acele vinuri viclene care, după ce le ţii cum se cuvine şi le porţi grija, te lovesc în cap deodată şi când nu te-aştepţi, ca sluga cea haină şi necredincioasă, doborând stăpânul pe la spate. Ş-apoi, boieri, fiecare vin are vârsta lui. Cotnarul n-are vârstă. Dacă n-aş face păcat, Doamne, iartă-mă, aş zice că e ca Atotputernicul, fără de început şi fără de sfârşit. Poţi să-l uiţi în bute cu zecile de ani şi nu-i pasă. Şi-i singurul vin din lume care îmbătrâneşte mereu, desăvârşindu-se pe an ce merge, in infinitum." (Pursângele Căpitanului, cap I, din volumul "Hronicul Măscăriciului Vălătuc", de Al. O. Teodoreanu, zis şi Păstorel)

La mare şi la munte

2010-07-26T11:27:00.000-07:00

De la începutul lunii iulie tot încerc să scriu despre cele câteva zile petrecute la mare şi la munte anul acesta. Şi nu prea îmi găsesc cuvintele. Au fost doar trei nopţi la mare şi două la munte, dar le-am trăit cu intensitate şi, într-un fel, cu detaşare, alături de iubitul meu şi, de data asta, fără copii. Dacă mă gândesc bine, e prima vacanţă în doi, după foarte mult timp, după aproape 14 ani. Mă mir şi eu cum de-am supravieţuit, hi, hi, hi... (mamele ştiu de ce!)

Diferenţa s-a văzut din start: am avut bagaje puţine şi făcute în grabă, chiar în dimineaţa plecării. Pentru excursia la mare, bineînţeles că am uitat costumele de baie acasă, de parcă eram aerieni, iar pentru excursia la munte, ne-am luat puţine haine groase, deşi am stat într-o cabană în vârf de munte. Cred că suntem mai responsabili când ne ocupăm de copii. Fără ei, am devenit şi noi mai neastâmpăraţi, jucăuşi, relaxaţi.

În ambele vacanţe am umblat mult - şi călare, şi pe jos! -n-am ţinut cont de oră, fără mese regulate, (şi am mâncat tot ce ne-a trecut prin cap, cu specificaţia: mult peşte la mare/ vin şi voie bună la munte), fără program - ne-am plimbat la ore târzii şi ne-am culcat când am fost cu ochii cârpiţi de somn. Am văzut/mirosit/auzit locuri minunate şi oameni frumoşi. Am cântat, ne-am iubit, ne-am bălăcit. Am dormit cu 2 pilote şi două perechi de pantaloni în prima noapte pe munte, am stat la şuetă la malul mării/la cabană, am râs mult... Ce mai contează restul?!

Muzică de week-end

2010-07-24T05:42:00.000-07:00

Bancuri de criză

2010-07-24T02:46:00.000-07:00

În plină criză se întâlnesc doi manageri si încep să discute despre problemele firmelor.

- Auzi, tu îti mai plătesti angajatii?

- Nu. Tu îi plătesti?

- Nu, nici eu.

- Şi continuă să vină la muncă si ai tăi, nu-i asa?

- Da, vin constiinciosi.

- Ştii ceva? Eu cred că ar trebui să le cerem o taxă de intrare în firmă.

Soţul îşi însoţeşte soţia la cumpărături într-un supermarket. Şi-n timp ce împinge fără chef căruciorul, ajunge la raionul de bere. Ochii i se luminează. Super-ofertă! "cumpără azi o ladă de bere şi-n loc de 40 lei plăteşti doar 20". Entuziasmat apucă lada s-o bage-n cărucior.

- Heeei!! Ce faci? întreabă nervoasă soţia.

- Păi draga mea, e ofertă: cu 20 lei îmi iau o ladă de bere!

- Suntem în criză dragule, nu ne putem permite! Las-o acolo.

Cu amărăciune-n suflet, bărbatul renunţă la berea lui preferată şi-şi continuă fără chef plimbarea prin magazin. La un moment dat ajung la raionul Cosmetice. Femeia apucă o cremă de faţă de pe raft şi dă s-o bage în cărucior.

- Heeei! Ce faci? sare furios soţul.

- Păi dragul meu, asta e crema mea preferată, mă face să arăt frumoasă şi costă doar 40 lei.

- La naiba!! Şi berea te face să pari frumoasă şi e la jumătate de preţ!

Se spune că atunci când a făcut lumea, Dumnezeu a răsturnat sacul cu minuni în locul unde este acum România. Uimit de bunăvoinţa excesivă a stăpânului său, un înger spune:

- Ce faci, Preasfinţite, le dai prea multe!

Dar Dumnezeu îi răspunde:

- Stai să vezi ce conducători le dau!

Un cunoscut senator a fost supus unei intervenţii chirurgicale urgente. I s-a expediat o telegramă cu următorul text: "Senatul, adunat în plen, vă urează o cât mai grabnică însănătoşire, cu 178 voturi pentru, 173 contra şi 5 abţineri."

Cafea de criză: se ia o boabă de cafea, se leagă de o aţă şi se scufundă de 2-3 ori în ceaşca cu apă fierbinte. La fiecare trei cafele se schimbă aţa.

Cum arată desktopul meu - leapşa de la Jane

2010-07-22T01:00:00.000-07:00

Ok. Abia acum preiau leapşa. (Ieri i-am luat pe copii la serviciu şi am stat foarte puţin la calculator.) Aşadar, curioasa mea prietenă Jane, uite că eu am două imagini de postat.

1. imaginea desktop-ului de acasă:

2. imaginea desktop-ului de la serviciu:

De data asta, ambele imagini sunt alese de mine. De obicei, imaginea desktop-ului de acasă variază în funcţie de jocurile băiatului (NFS, COD, etc.), de anotimp sau de locurile unde ne petrecem vacanţele.

În prima fotografie (Glimboca, by night) este copilul cel mare. Poza am făcut-o vara trecută, în curtea unei prietene de lângă Oţelul Roşu.

La serviciu am un calendar ortodox pe 2010 ale cărui pagini virtuale le rup la fiecare sfârşit de lună. Aşa ţin minte luna, ziua în care suntem, zilele de post şi sărbătorile. Altfel, sigur aş uita... hi, hi, hi. Mulţumită, Jane?

Sunt plină de muzică, de viaţă, de culoare...

2010-07-21T02:55:00.000-07:00

...şi asta pentru că am fost aseară la un concert Cranberries (Zone Arena, Bucureşti). Am avut cele mai ieftine locuri, dar nu mi-a păsat. Oricum sunt mică de statură şi, indiferent unde stau, e unul mai mare care se pune fix în faţa mea.
M-am mulţumit cu frânturi de scenă, cu aerul care vibra în jurul meu, cu muzica fredonată, zbierată, ţopăită de mari şi mici (chiar şi în familie!), cu ecranele mari care o aduceau pe Dolores aproape, în rochiile ei fistichii, cu bocanci în picioare şi cu o voce pătrunzătoare, electrizantă. Am ascultat unele dintre cele mai iubite melodii Cranberries: Just My Imagination, Dreams, Zombie, Salvation, Ode to My Family, Animal Instinct, Linger. Chiar şi cele mai noi sunau grozav şi, dacă aş putea, m-aş duce la un concert al lor în fiecare an. Iată una dintre melodiile pe care le iubesc:

Oh, my life is changing everyday
In every possible way
And my dreams it's never quiet as it seems
Never quiet as it seems

I know I've felt like this before
But now I'm feeling it even more
Because it came from you
And then I open up and see
The person falling here is me
A different way to be

I want more, impossible to ignore
Impossible to ignore
And they'll come true, impossible not to do
Impossible not to do

And now I tell you openly
You have my heart so don't hurt me
You're what I couldn't find
A totally amazing mind
So understanding and so kind
You're everything to me

Oh, my life is changing every day
In every possible way
And my dreams it's never quiet as it seems
'Cause you're a dream to me, dream to me

Asta-i melodia ce-mi umblă prin cap...

2010-07-19T05:57:00.000-07:00

...pe căldurile astea când transpiri din belşug doar clipind din ochi, dară-mi-te ţopăind pe ritm de rock-n-roll. Dar ce-are a face! Cui pe cui se scoate, hi, hi... (Să îmi spuneţi dacă v-am ridicat de la calculator.)

P.S. Am ales varianta care îmi place cel mai tare, dar declar pe propria-mi răspundere că îmi plac toate, începând cu originalul - cântat de Gene Vincent prin anii '50 şi sfârşind cu fredonatul meu în baie, cu ecou.

Pentru Maria, de ziua ei, melodia preferată...

2010-07-13T07:09:00.000-07:00

La mulţi ani, Maria! Sănătate, fericire şi mult noroc în viaţă îţi doresc! Cu drag, Mami.

La mulţi ani, Iulian!

2010-06-30T04:54:00.000-07:00

Îţi doresc multă sănătate, o viaţă senină, noroc şi bucurie în tot ce faci şi, mai ales, să ai parte de multă dragoste, până la adânci bătrâneţe. La multi ani, iubitule!

Cu această ocazie, mi-am amintit de un alt "rac" născut pe 1 iulie (1934)- Sydney Pollack, faimosul regizor şi actor american, mai jos în Tootsie, alături de Dustin Hoffman.

Dintre nativii zodiei tale, care s-au născut în aceeaşi zi de 1 iulie (1967 şi 1977), am descoperit şi două fete frumoase. Una blondă, una brună. Ţi le trimit în dar, pentru mâine, de ziua ta. Sper să le recunoşti!
La mulţi ani le doresc tuturor celor născuţi în zodia rac!

Muzica soarelui...

2010-06-29T02:46:00.000-07:00

Mi se pare firesc ca tot ce este viu să vibreze, să aibă o muzică proprie. Sunt sigură că şi corpurile noastre vibrează la fel de frumos, chiar dacă nu le auzim... Ce să mai vorbim de flori, de animale, de copaci!
Cred că pruncii au cea mai suavă muzică de pe pământ. Poate într-o zi o să fim capabili să o auzim. Până atunci, ascultaţi muzica soarelui... Pe mine, una, m-a impresionat teribil.

Gândul zilei (3)

2010-06-25T04:31:00.000-07:00

Ce e o buruiană?

O plantă ale cărei virtuţi nu au fost încă descoperite.

(Ralph Waldo Emerson)

Azi-noapte şi-au început dansul Sânzienele...

2010-06-24T01:51:00.000-07:00

Noaptea Sânzienelor,

Între cer şi pământ…
Iubite de Lună şi vânt,
Plutesc peste plaiuri…
Alaiuri de zâne cântând.

Cunune-mpletesc…
…din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese…
Din roua de seară…
Cunune-mpletite.
Soarele şi Luna…
de-or purta cununa…
Fi-vor numai Una.

Apoi, în pădurea bătrână…
Zâne la fântână
Aşează pe ape,
Iubiri arzătoare,
din raze de floare.

În noaptea minunată…
Se-arată atunci...
odată…
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat…
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Şi zânele-i ţeasă
Din lumina-aleasă.

La rădăcina lui te-aştept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze iţi voi pune.
În brate să mă ţii…
În ochii-ţi să mă pierd…
…pâna-n zori de zi…

Şi zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ţinem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.

P.S. La mulţi ani, mamă, de ziua ta!

Jurnal de week-end

2010-06-22T03:33:00.000-07:00

Încă mai sunt cu ochii lipiţi de somn şi cu o stare de flower-power pe care n-am mai avut-o de mult timp. Şi toate s-au întâmplat la un sfârşit de săptămână început la miezul nopţii de joi spre vineri. Asta înseamnă că, timp de vreo 3-4 zile, am transformat noaptea în zi, am umblat pe străzi, am mers la concert sau am dat petreceri, în doi, acasă.

Întâia noapte a fost drumul la aeroport urmat de poveşti, până pe la 2 noaptea. Apoi a fost concertul Aerosmith cand am dansant şi cântat până la epuizare. A treia noapte a fost continuarea celor două nopţi, pentru că cele mai bune lucruri sunt neapărat în număr de 3. Şi apoi, pentru că tot ne-am obişnuit să ne culcăm la ore mici, a urmat, firesc şi a 4-a noapte, cu planuri despre viitorul apropiat şi îndepărtat. Sau cam aşa ceva.

Mi-a placut week-end-ul ăsta. Mi-am amintit ce înseamnă să mă bucur, să mă dezlănţui, să dansez, să cânt, să mă relaxez, să ascult, să râd şi să povestesc vrute şi nevrute cu iubitul meu. Şi cred că aşa ar trebui să fie (să fiu) mereu.

Cu gândul la concertul Aerosmith...

2010-06-17T04:41:00.000-07:00

...I go crazy, crazy, baby, I go crazy
You turn it on
Then you're gone
Yeah you drive me
Crazy, crazy, crazy, for you baby
What can I do, honey
I feel like the color blue...

Despre cum nu am ajuns eu la târgul de carte...

2010-06-15T07:08:00.000-07:00

Anul acesta am ratat Bookfest-ul şi sunt uşor în depresie. Aş putea să-mi pun cenuşă în cap şi să mă văicăresc, dar nu se face, mi-am promis că sunt bărbată, Zoe şi aşa va fi. Şi de ce n-am fost în târg, oare? Să vedem...

1. O lipsă acută de bani...

...dar ăsta e un impediment minor pentru un împătimit de cărţi şi eu îmi ochisem nişte bani puşi pentru altceva care puteau fi deturnaţi înspre cărţi, dar...

2. Caniculă şi copil de mână...

...dar şi hopul ăsta putea fi trecut, cu puţină voinţă şi încăpăţânare de om pornit pe cheltuială către cărţi, mai ales că juniorul e şi el pasionat de romane (gen Vampiraţii şi Tunele) şi ar fi vrut volumele III din seriile respective, dar...

3. Sănătatea, bat-o focul şi norocul...

...aici am fost făcută şah-mat, mai ales că starea fizică proastă s-a combinat cu nişte bârzdâci pe cinste!

Şi aşa am ratat Bookfest-ul de anul acesta...

...dar am auzit/citit/şopcăit că a fost nasol şi pentru că tot n-am ajuns la struguri, ia să zic eu că au fost taaaare acri. Nu-i aşa?

Muzica pe care o iubesc...

2010-06-09T01:08:00.000-07:00

...cu dedicaţie: pentru iubitul meu.

P.S. Dar îmi place şi filmul.

Gândul zilei (2)

2010-06-02T05:58:00.000-07:00

Frica are mai multă imaginaţie decât curajul.

(Nicolae Iorga)

Aceasta este starea mea de spirit...

2010-05-29T02:19:00.000-07:00

Prietenii prietenilor mei îmi sunt şi mie prieteni...

2010-05-21T06:11:00.000-07:00

Această postare este dedicată tuturor prietenilor mei, celor pe care îi cunosc de ani de zile, dar şi celor de curând intraţi în viaţa mea, cărora le mulţumesc din suflet pentru că există.
De asemenea, mulţumirile mele se îndreaptă către prietenii prietenilor mei, oameni pe care nu i-am văzut niciodată, dar de la care primesc semne de prietenie şi cărora le mulţumesc că sunt alături de prietenii mei şi de mine, indirect, chiar şi de la distanţă. Aş vrea să se ştie că îi consider prieteni şi mă consider norocoasă să fiu înconjurată de astfel de oameni buni.
Şi nu în ultimul rând, mulţumesc tuturor celor celor care îmi citesc blogul şi îmi transmit, de departe, gândurile lor frumoase.

"Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima." Gabriel Garcia Marquez.

Impresii de a doua zi...

2010-05-18T08:05:00.000-07:00

Cu AC/DC am început seria concertelor din 2010. Şi cred că am început cu dreptul, pentru că, deşi cu o întârziere de 20 de ani (după gustul meu!) a fost un concert adevărat.

Ce mi-a plăcut? - Muzica, spectacolul, atmosfera de concert din jurul meu. Am cântat, m-am zbânţâit, am uitat de mine preţ de câteva ore. Mi-a plăcut că Iris a fost în deschidere şi pe muzica lor mi-am făcut "încălzirea". Mi-a plăcut că am avut oameni buni în jurul meu.

Ce nu mi-a plăcut? Că au venit cam târziu în România. Poate că acum 20 de ani aş fi fost în prima linie pe umerii iubitului meu, cu pletele în vânt, poate că acum 20 de ani streap-tease-ul lui Angus mi-ar fi dat fiori şi m-aş fi îndrăgostit de el într-o clipită...

În sfârşit, precum spuneam la început, mai am de mers la două concerte: Aerosmith şi Cranberries. Abia aştept. Iubesc ambele formaţii la fel de tare. Sunt zile când mă trezesc cu muzica lor în minte şi am de pe acum un neastâmpăr în mine...

Gândul zilei 1

2010-05-07T02:37:00.000-07:00

"Măsura exactă a sănătăţii mentale constă în dispoziţia de a găsi ceva bun în toate." (Ralph Waldo Emerson)

Şi ce dacă-i marti, eu sărbătoresc...

2010-05-04T04:59:00.000-07:00

Aşa... Ce urmează după ziua de 1 Mai (când am muncit!)? Urmează noaptea de 1 Mai (când am iubit!) şi ziua tineretului de 2 Mai (când, mai mult sau mai puţin, am puturoşit). Apoi ziua de 3 Mai (când prin casă-am şmotruit) şi noaptea de 3 Mai (când am dormit!). După aceea, celelalte zile şi nopţi de mai.
"Veniţi: privighetoarea cântă, şi liliacul e-nflorit;
Cântaţi: nimic din ce e nobil, suav şi dulce n-a murit.
Simţirea, ca şi bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori şi dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit."

M-am gândit să le sărbătoresc azi pe toate şi să beau ceva (un ceai, un vin, o vişinată!) în cinstea lor, a tuturor zilelor şi nopţilor de mai. Şi să vă spun şi vouă.

P.S. După aceea urmează zilele şi nopţile de iunie, hi, hi, hi...

Întâmplări din vacanţa de Paşte

2010-04-27T07:18:00.000-07:00

Iată că au trecut mai bine de două săptămâni de când ne-am întors din vacanţă şi, după decantări de impresii, după revenirea la rutina cea de toate zilele, abia acum ma apuc să va spun două-trei vorbe despre vacanţa petrecută de noi patru la Braşov.

În primul rând, un cuvânt introductiv despre cazare. Am avut norocul (adică Iulian a avut mână bună şi fler în organizare!) să petrecem 5 zile într-o pensiune de familie: "Stupina" - un loc odihnitor la marginea Braşovului, cu gazde atente şi prietenoase, camere elegante (un apartament la mansardă cu două paturi mari: unul jos si unul, la capatul unei scari interioare) şi - neapărat trebuie amintit - mâncare bună, din belşug.

Prima zi - luni - a fost înnorată aşa că am stat mai mult in vila - timp în care ne-am împrietenit cu gazdele, am jucat ping-pong la subsolul pensiunii şi am descoperit placerea de a ne relaxa fără ceas şi fară telefoane mobile după noi (telefoane care au stat mai tot timpul in camera).

Marţi a plouat din belşug, aşa că am ales să ne petrecem timpul la "Paradisul Acvatic" din Braşov - un loc straşnic de bălăceală pentru cei mari şi cei mici, unde 3 ore de stat în apă au trecut pe nesimţite. Temperatura apei era de 30 de grade Celsius, temperatura ambientală: 35 de grade Celsius si incredibil!, muream de cald - asta în timp ce afara ploua mărunt. Am intrat, pe rând, în toate bazinele - cu tobogane (acoperite şi descoperite), saună (cu ecrane pe tavan şi muzică ambientală în surdină), piscină olimpică (unde au intrat doar Iulian şi Maria), jacuzzi. Mi-a plăcut cel mai tare masajul pe umeri făcut de cascadele mici de apă si iuresul apei pe tobogane, plus aterizarea intr-o apa mai răcoroasă. Erau şi găleţi cu apă rece pe care puteai să ţi le torni in cap, duşuri, aparate pentru uscat parul, vestiare cu cheie pe care o tineai legată de mână. Şi Iulian, şi copiii au fost foarte încântaţi. Doar că eu am ieşit cam stoarsă de vlagă şi a trebuit să trag un pui de somn după-amiaza, dar tot m-aş mai duce o dată, dar, data viitoare aş sta numai în bazinul cald de afară, la aer curat.

Miercuri a fost uşor înnorat, dar fără ploaie, aşa că ne-am hotărât să ne plimbam puţin prin Braşov şi să urcăm pe Tâmpa. Dar copiii au refuzat cu obstinaţie să meargă pe jos şi ne-au bătut la cap să urcam (şi să coborâm!) cu telecabina. Aici m-am gândit că am cedat prea iute şi că data viitoare ori îmi astup urechile cu ceară la mierţăielile lor, ori îi las acasă şi urcăm singurei, ca pe vremea când eram tineri şi neliniştiţi.

În plus, am vizitat Turnul Vântorilor (care este la poalele Tâmpei) şi Prima Şcoală Românească din Braşov, unde am întâlnit un ghid foarte informat şi mucalit - preotul Vasile Oltean, deja cunoscut de nenumărate generaţii de turişti şi localnici. La ambele muzee am cheltuit cu generozitate pe suveniruri - hărţi, diverse insigne, cărţi şi ne-am pozat din belşug.

După-amiază, ne-am oprit la clatitaria "La Republique" unde am mâncat clătite sărate făcute după reţete franţuzeşti şi am stat puţin la şuetă şi la soare. Am ajuns la pensiune foarte bine dispuşi, aşa că am mai făcut o partidă de ping-pong, plus o încercare de darts.

Joi a fost ziua mea preferată. Am petrecut o după-amiază întreagă (3 ore!) la Parcul Aventura din Braşov. Aveţi toate datele pe site-ul lor, dar ceea ce nu scrie acolo este senzaţia de libertate pe care o ai căţărat în copaci, la 6 metri distanţă de sol, senzaţia de imponderabilitate pe tiroliene sau atârnat de frânghii. M-aş duce la Braşov în fiecare lună numai pentru asta. Plus că doar eu şi Maria am reuşit să terminăm parcursul albastru - ceea ce arată cât de mare este tenacitatea feminină. Nu garantez că pot termina parcursul roşu, dar ce contează! Pot visa la asta pentru data viitoare.

Seara de joi a fost specială. I-am lăsat pe copii la vilă, în grija gazdelor noastre - Ioana şi Marius - care i-au dus la ferma de animale şi noi am ieşit singuri în oraş, la concertul celor de la Compact. Concertul a avut loc pe 8 aprilie, la Sala Sporturilor şi evenimentul face parte din turneul naţional "Cântece Pentru Prieteni" ce vizează circa 50 de oraşe de pe teritoriul României.", ocolind strategic Bucureştiul. În deschiderea concertului a fost cântăreţul folk Adrian Sărmăşan. A fost o seară frumoasă, cu puştani ţipând la bară, în primul rând, cu familii de braşoveni veniţi împreună la concert, pop-corn la intrare şi tricouri şi oameni entuziaşti care au stat tot concertul în picioare. În concluzie: relaxare şi bună-dispoziţie pe scenă şi în sală.

A mai rămas ziua de vineri, ultima zi. Când ne-am luat "la revedere" de la gazde. Când am luat, iarăşi, Braşovul la pas, prin magazine, de data asta. Când am dat iama prin pieţe şi bistrouri. Când am luat trenul de Bucureşti. Când am constatat că ne-au trebuit jumătate din hainele luate şi dublul finanţelor propuse iniţial. Când am ajuns acasă.

P.S. Rămâne să adaug poze, curând.

Paşte fericit!

2010-04-03T09:43:00.000-07:00

În toiul pregătirilor de Paşte mi-am adus aminte de cuvintele lui Zorbas către tânărul stăpân, pe când mâncau mielul - şi aici mă refer la cuvintele din carte (oarecum asemănătoare cu cele din film):
"- Mă, ce naiba stăm noi aici ca doi cuci? strigă. Hai la joc! Nu ţi-e milă de mieluţ? Să piară aşa, pe nedrept? Hai să jucăm şi să-i cântăm! Zorbas a înviat!
- Stai, mă Zorbas, ce-ai înnebunit?
- Pe onoarea mea, spune ce vrei, stăpâne, mie mi-e milă de mieluţ; mi-e milă de ouăle înroşite, de covrigii de Paşti, de brânza cu smântână. Îţi jur, dac-aş fi mâncat pâine şi măsline, aş fi zis: Ei, ia să mă-ntind să trag un pui de somn, ce-mi trebuie mie chefuri? Măsline şi pâine să fie, ce să mai vreau altceva? Da' acu e păcat, îţi zic, de aşa potol! Hai să facem Învierea, stăpâne!"

Vă doresc să aveţi numai lumină în suflet, să jucaţi şi să vă bucuraţi de tot ce aveţi! Hristos a înviat! Paşte fericit tuturor!

De ziua lui Nichita...

2010-03-31T01:22:00.000-07:00

Frunzişuri

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfăşurat
înserările.

Inimă, inimă, planetă misterioasă,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, puţin fluturate
de respiraţia mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de căldărăm în care
potcoava lunii va izbi, când voi trece ridicat în sa,
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la mânecă,
aniversarea tuturor vorbelor care
ţin în dinţii literelor
dorinţele, dragostea...

Inimă, inimă, planetă misterioasă
pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor.
(Nichita Stanescu - din volumul "Dreptul la timp")

Ora pământului

2010-03-27T04:38:00.000-07:00

P.S. Impresii de a doua zi: am ajuns la concluzia ca ar trebui sa stingem lumina mai des. De ce? Ca sa stam de vorba mai mult in familie, ca sa ne odihnim si noi alaturi de planeta si sa ne sculam vioi de dimineata, iar copiii ar fi mai sensibili fata de nevoile pamantului si ale celor din jur... Si poate ar mai fi si altele...

Să respirăm...

2010-03-25T07:48:00.000-07:00

P.S. Iniţial am vrut să postez varianta originală - a celor de la The Hollies, dar mi-a plăcut mai tare video-clipul de mai sus.

Simt că a venit primăvara...

2010-03-20T03:41:00.000-07:00

Sunt înconjurată de flori, de lumină, de zâmbetele celor dragi.

Îmi vine să fac versuri, să ies la plimbare cu bicicleta, să pornesc un şmotru de zile mari prin toată casa.

M-am îndrăgostit de urzici, de fructe şi de legume şi mi-e gândul numai la salate şi la cartofi noi.
Am început să citesc trei cărţi în paralel (una la serviciu, una pe drum şi una acasa), alte trei sunt în aşteptare, dar nu mai am chef de nici una.

Televizorul mi se pare o mobilă drăguţă, dar cam prăfuită.

Visez cu ochii deschişi la vacanţe lungi în locuri liniştite şi curate.
Fac vizite prietenelor şi mă desfăt cu şuete, salata de fructe şi ceai.
Străbat Kilipirim-ul în lung şi în lat şi cumpăr cadouri de La mulţi ani! sărbătoritelor lunii martie (care îmi sunt foarte dragi!).

La mulţi ani, Lena!

La mulţi ani, Jane!

La mulţi ani, Lidia!

La mulţi ani, primăvară!

P.S. Din târg am luat doar Arturo Perez Reverte şi ceai. Ambele în cantităţi mari.

Impresii despre mine însămi

2010-03-04T06:40:00.000-08:00

Îmi place să vibrez - la propriu şi la figurat. Îmi place să-mi simt palmele si fruntea, pieptul şi mijlocul, tălpile... Mă port de parcă aş fi descoperit o jucărie nouă - eu însămi. Învăţ să mă cunosc, de parcă până acum aş fi umblat în pielea altcuiva. Mă retrag în mine ca într-o cameră caldă, cu mii de cărţi sau ca într-o poiană însorită. Uneori stau la malul mării şi privesc răsăritul. Alteori călăresc pe malul apei. Deseori urc şi cobor munţii. Călătoresc în mine şi când mă întorc aduc daruri celor dragi. Povestesc puţin celor din jur - sunt încă pe drum şi lucrurile sunt în schimbare. Mi-e teamă că o să mă opresc din drum cândva - de lene, furată de zgomotul de afară, de grijile cotidiene. Mă liniştesc doar când aud vibraţia celor din jur, a celor dragi, a celor prietenoşi. Cine ştie ce va aduce ziua de mâine?!

"Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucişe,

se face depărtare, se face nisip.
Mi-am întors către soare unicul chip,
umerii mei smulg din goană frunzişe.
Câmpul tăindu-l, pe două potcoave
calul meu saltă din lut, fumegând.
Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave!
Soarele a izbucnit peste lume strigând.

Tobe de piatră bat, soarele creşte,
tăria cu acvile din faţa lui
se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte.
Tăcerea se face vânt albăstrui,
pintenul umbrei mi-l creşte
în coastele câmpului.

Soarele rupe orizontul în două.
Tăria îşi năruie sfârşetele-i carcere.
Suliţe-albastre, fără întoarcere,
privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,
să-l întâmpine fericite şi grave.
Calul meu saltă pe două potcoave.
Ave, maree-a luminilor, ave!

Soarele saltă din lucruri, strigând
clatină muchiile surde şi grave.
Sufletul meu îl întâmpină, ave!
Calul meu saltă pe două potcoave.
Coama mea blondă arde în vânt."

(Nichita Stănescu - "O călărire în zori" - Lui Eminescu tânar )

Un om din Wayfalua, de Costel Baboş

2010-02-20T01:52:00.000-08:00

A durat ceva timp până să pun mâna pe cartea asta şi apoi încă un timp până am citit-o. Întâi că nu am găsit-o la ultimul târg de carte din Bucureşti - e tipărită la editura Bastion, din Timişoara şi asta a îngreunat puţin lucrurile. Apoi am comandat-o pe net şi, în scurt timp, a şi venit la poştă, unde am avut noroc să nu fie coadă şi omor de lume, cum e de obicei. Peripeţiile cărţii nu s-au terminat aici, pentru că aveam alte cărţi de citit pe listă, plus cărţile care îmi pică în mână (primite, împrumutate sau luate cu japca de la prieteni) şi pe care e musai să le dau iute înapoi. Aşa că omul din Wayfalua a stat cuminte în raft, aşteptându-şi rândul, rabdând întreruperi obiective şi subiective pe parcurs.

După o lectură fragmentată pe mai multe zile, azi-noapte, în ciuda oboselii şi sărind programul meu obişnuit de exerciţii, m-am hotărât să termin cartea. Cum să spun? Mi s-a părut paranormal de-a dreptul să o lungesc aşa, gaia-maţu pe zile, când volumul are nici 300 de pagini, format micuţ, ceva mai mare decât palma mea, şi care nu cântăreşte prea mult în geanta de serviciu căptuşită cu de toate.

Prima mea reacţie în urma lecturii a fost să râd, apoi m-am minunat câte îi trec prin minte unui om, pe alocuri m-a scos din pepeni pentru că multe povestiri se termina în coadă de peşte şi, în final, am încheiat cu un zâmbet (ceva mai trist de data asta) pentru că o dată intrat în atmosfera cărţii, rămâi un pic dus cu pluta şi nu mai ştii dacă realitatea e cum o ştii tu sau este ca în cartea lui Costel Baboş.

La început, personajele - în majoritate ţărani - sunt nişte oameni obişnuiţi, cu dureri de cap şi probleme mici şi mari, probleme de viaţă şi de moarte, de supravieţuire, de dragoste şi ură. Limbajul lor este sincer, frust, dar şi colorat cu înjurături neaoşe, sursă de umor, dar şi de realism. Apoi, treptat, lucrurile se încurcă. Apar monştri, fiare cu chip de om, babe vrăjitoare şi duşi de pe altă lume care revin în mijlocul oamenilor, boli pe capul ţăranilor, copii ciudaţi şi, uneori, sate întregi blestemate şi pierdute. Poveştile sunt savuroase, palpitante, amuzante, uneori horor, dar niciodată plictisitoare. Exceptând poate "Povestind în drum spre oglindă" care mi s-a părut cam lungă. Mi-au plăcut mult "Poveste neterminată cu o pisică moartă", "Soldatul", "Iorgovan", "Un moş, o babă, un drumeţ" şi ar mai fi, dar mă opresc aici.

Volumul "Un om din Wayfalua" face parte din colecţia Insolit (scrie pe prima copertă). Ei, bine, are dreptate. Chiar este o colecţie insolită de povestiri. Şi nu seamănă cu nimic din proza SF sau proza cu ţărani pe care am citit-o eu până acum. E originală de la prima la ultima filă. Bravo, dom'ne! Pe când următoarea?

După o săptămână de hibernare...

2010-02-08T08:21:00.000-08:00

Îmi place să hibernez la gura sobei, fie şi imaginară, dacă nu se poate altfel. Oricum, efectul (hibernării asupra mea) este acelaşi. Într-o săptămână dulce de vacanţă am chef de taclale (ziua şi, mai ales, noaptea!), citesc ce îmi pică în mână, ascult muzică nebună şi fac top-uri fanteziste după inspiraţie (şi am uitat, mai jos, să adaug Janis Joplin, Cranberries, The Doors şi alţii ...), meşteresc prin bucătărie chestii simple (pentru cei ai casei , pentru că eu sunt prea ocupată cu nimicuri ca să stau, omeneşte, la masă) şi noaptea, în pat, îmi vin idei... Nu că ziua nu le-aş avea, dar noaptea e omu' mai inventiv, mai jucăuş, mai cu idei creţe şi cu vino-ncoa'. Şi mă îndoiesc că mă puteţi contrazice.

Pe vremuri, în starea aceasta de spirit făceam poezii, amor şi dădeam bairame cu ocazia unor sfinţi uitaţi din calendar, aşa cum se serbează acum valentinul, pretext pentru întâlniri şi inimioare de ciocolată. Acum, după douăzeci de ani ca-n poveste, hibernez ca urşii cu gândul la sfânta primăvară când voi rupe mugurii-n dinţi, voi face mâncare de urzici cu usturoi (chestie insuportabilă pentru cei ai casei) şi-mi voi vopsi părul într-o nouă culoare, încercând să nu fie prea mov - cum vedeam eu cucoanele pe vremea când eram puştoaică şi mă hlizeam şi mă juram că aşa n-o să ajung niciodată...

Şi, pentru că am imaginaţie, mă văd peste ani, cu ochi strălucitori şi un roşu aprins în par, friguroasă (ca şi-acum!), hibernând cu răbdare - cu muzică şi cărţi, cu iubitul meu - la gura sobei adevărate (pentru că tot fac eu rost de o sobă într-o bună zi!), în aşteptarea primăverii următoare. Şi vă invit pe la mine, desigur.

top 5 - rock de noapte

2010-02-06T14:30:00.000-08:00

1. Nightwish - Over the hills and far away

2. AC/DC - Honey, what do you do for money?

3. Metallica - Enter Sandman

4. Whitesnake - Still of the Night

5. Led Zeppelin - D'yer Maker

Subscriptie publică

2010-01-30T03:11:00.000-08:00

Zilele trecute am făcut o subscripţie publică pentru un volum de versuri: "Viaţa fără urmări", de Adrian Suciu. Pentru mine - ca şi pentru autor - a fost prima subscripţie publică la care am luat parte vreodată. Mi s-a părut că este o modalitate inedită de a cunoaşte un autor şi a face rost de cartea lui.

În zilele noastre se cer bani pentru oameni cu probleme, pentru sănătate, pentru şcoli speciale, dar foarte puţină lume - şi aici mă refer la omul obişnuit, de pe stradă - investeşte ceva bani în cultură, în special pentru poezie. Se vrea ca poezia să stea într-un turn de sticlă şi noi să ne holbăm la ea de la distanţă. Ne apropiem de poezie la aniversarea sau comemorarea unui poet, de Valentine' Day, de ziua mamei, la serbările de sfârşit de an...

Ei bine, cu asta eu nu-s de acord. Poezia trebuie să circule: pe bloguri, pe mail-uri, prin reviste şi neapărat să fie tipărită în volum, fie şi printr-o subscripţie publică.

"Mereu am visat să iubesc o femeie
care sîngerează pe stradă. O literată
cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
de Mozart, cu sincope din Dante.

O femeie lovită de grindină pe străzile fără durere,
bătută de prunci cu mînuţele lor caraghioase,
renumită pentru tăcerile ei din care stoarce
frică şi somn.

Aşa am ajuns, de cîteva toamne, să te iubesc pe tine,
care sîngerezi cu sîngele meu."

(Poem uşor, de Adrian Suciu)

Gânduri pentru 2010

2010-01-20T07:42:00.000-08:00

Îmi place când reuşesc să merg cu paşi mici, fără salturi bruşte care să mă scoată din ritm. Mă simt mai bine când îmi programez timpul, dar las ferestre largi de timp pentru "nimic". Ulterior se adună şi altele, iar ferestrele se îngustează şi din nou nu mai am vreme de mine.

Mi-am propus ca anul acesta să fac ceva şi pentru suflet şi să nu mă las copleşită de grijile cotidiene. Mi-am propus să o iau mai încet, să mă grăbesc încet, să zâmbesc mai mult, să fiu mai atentă la ce fac, ce spun, ce gândesc, cum merg, cum trăiesc.

Mi-am pus în gând să învăţ şi altceva decât cum se supravieţuieşte într-o lume copleşită de criză, de virusuri, de iarnă. Şi mi-ar place să cred că la anu', pe vremea asta, o să privesc înapoi cu bucurie.

Rămas bun, Augustin Frăţilă!

2010-01-19T04:14:00.000-08:00

În podul palmelor tale

caut linia vieţilor lungi, pe când

tu, disperare cuminte, te duci

frumos şi te culci

A viselor putredă scară

sunt prea bătrân s-o cobor

rămân cuib înalt, rămân hrană

vreunui vultur rătăcitor

Ori, poate aburul moale

al anilor ce urca-n eter

Iţi va prinde pe brate petale

Vei fi prima floare din cer

E bezna ca-n rugaciunea

unei inimi vechi si pustii
lumânari cu neagra lumina aprind
mortii, mortilor vii

Mi-e somn de mai mult de o viaţă
de nopti eterne şi reci
patinez prin visele tale de
gheaţă, spre iernile vieţii de veci.

În juru-mi tu eşti lumina
zilei care nu ma va mai trezi
fi-vei soarele, fi-vei luna, pe
pamântul care voi fi.

Voi trece prin ceruri
cimitir plutitor - arca iubirilor care nu mor
pentru-o lume-n viitor
Ca un somn uşor...

Vom renaşte in zbor
din durere si dor.
(Balada vieţii de veci, de Augustin Frăţilă - text preluat din Ziarul de duminică din 31.07.2009)

Eminescu

2010-01-15T04:50:00.000-08:00

Numai poetul

Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.

Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.

Versuri: Mihai Eminescu

Desen: Pablo Lopez

Despre pps-uri

2010-01-11T02:46:00.000-08:00

Periodic primesc pps-uri: imagini din natură, picturi neconvenţionale, glume şi bancuri, îngeri, apeluri umanitare, felicitări ocazionale ...şi lista e foarte lungă. Am trei prieteni care ma aprovizionează constant cu pps.-uri, dar mai primesc "noutăţi" şi de la oameni pe care abia îi cunosc.

La început îmi plăceau mail-urile de acest tip. Erau, de obicei, haioase şi mai făceam o pauză de lucru cu ele. Mi-am făcut un folder special pentru pps-uri, pentru cele mai reusite, de fapt. Parafrazând cântecul, aş putea spune "Că nu e om să nu fi trimis un pps / Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui..." Desigur, am trimis şi eu prietenilor.

Apoi, s-au înmulţit vertiginos şi au început să mă sâcâie şi, în cele din urmă, să mă scoată din minţi. De la o vreme, pe cele mai multe nici nu le mai deschid, le şterg sau le bag la spam-uri.

Mă întreb cât o să dureze moda asta. Sunt destule site-uri cu informaţii diverse, cu fotografii, cu bancuri, etc. Nu văd de ce ne-am trimite unii altora pps-uri. În lista mea de link-uri este Descopera.ro, un site foarte interesant, pe care îl accesez săptămânal. Găsesc acolo de toate: articole despre oameni, locuri, inventii, idei, stiri - lucruri care mă ţin la curent cu ceea ce se întâmplă în lume.

Prefer să intru pe Descopera.ro decât să mă uit la ştirile de la televizor. Prefer să accesez site-urile mele preferate decât să primesc pps-uri. Acestea îmi mănâncă timpul, de multe ori nu mă interesează subiectul şi există neşansa de a primi "bonus" un virus mititel.

P.S. Primesc, în medie, 3 pps-uri pe zi. Excepţie fac zilele de sărbătoare când ajung să primesc şi 7 pps-uri zilnice.

După douăzeci de ani...

2009-12-31T07:19:00.000-08:00

...iată ce am găsit în timp ce făceam curăţenie prin hârţoagele mele cu însemnări:

Încercăm să cunoaştem
sunetul, forma lui Doi.
Pastelat cu însemnele noastre,
vibrează reţinut.
E prezent pe fiecare afiş
- singurul care nu curge
alături de Existenţă.
Se pare că, înlăuntrul său,
a vegetat un Ochi.
(Poezie fără titlu, dar cu data de 25 ianuarie 1990 şi precizarea: Anul Libertăţii)

Iubitule, totul e tulbure:
oamenii ies mai des pe străzi
decât copiii cu mingi colorate.

trandafirii nu au poposit anul acesta
în camera mea,
în schimb, devastează parcurile
şi clădirile publice.

visele şi prietenii îmi populează singurătatea
la ore neaşteptate
când tu asculţi muzică.

elicopterele alungă vrăbiile gureşe
ca păsări mari de pradă.
e un joc acesta, ameţitor,
de-a baba oarba.

ne pierdem des unul de celălalt
- doar străzile răsună mereu
de la un capăt la celălalt.

şi tu-mi răspunzi atunci
c-o oarecare nemulţumire
căci n-am învăţat limba păsărilor
sau măcar să fi ştiut
să cânt la chitară
în scopuri paşnice.
(Altă poezie fără titlu, dar cu o dată semnificativă pentru acel timp: 13 iunie 1990)

Şi mă opresc aici cu amintirile.
Îmi doresc mie şi nouă, tuturor, ca următorii 20 de ani să fie mai buni, mai frumoşi, mai adevăraţi decât cei care au trecut deja.
La multi ani!

La multi ani, dragi prieteni!

2009-12-26T10:04:00.000-08:00

Am primit nenumărate sms-uri, felicitari via net şi relativ puţine telefoane şi vizite cu urări de sărbători. Vorbăreaţă fără leac, simt mai degrabă nevoia să mă văd cu oamenii, decât să le trimit mesaje stereotipe, rareori personale sau, uneori, hazlii.

Totuşi, nu mă lasă inima să nu răspund celor care îmi scriu şi să le transmit, chiar şi pe calea blogului, un gând bun şi o urare de sănătate din partea mea, multă fericire în noul an care se apropie, bucurie în tot ceea ce fac şi belşug în casă! Ca să fiu sinceră, le doresc, de fapt, tot ceea ce îmi doresc mie şi alor mei...

Cu toate acestea, prieteni, simt că îmi lipsesc privirile voastre strălucitoare, zâmbetele calde, strângerile de mână, vocile animate care ar putea suplini acele felicitări stereotipe - care ar înceta să mai fie stereotipe, ci ar deveni foarte personale, nespus de hazlii şi ar face inutile acele sms-uri, mesaje pe net şi telefoane.

Dar trăim într-un timp în care putem sta cu orele cu ochii pe televizor sau la calculator, dar nu găsim răgaz să ne întâlnim prietenii, vreme să alergăm ore întregi la supermarket, dar puţine ore de petrecut cu cei dragi de-a lungul unui an întreg...

Fie ca în anul care vine să facem ce simţim, să ne întâlnim mai des cu cei pe care-i iubim, să petrecem mai puţine ore cu ochii pe ecrane şi mai multe alături de persoane vii, în carne şi oase, să avem viaţa îmbelşugată şi să dăm şi celorlalţi din belşugul nostru - fie el sufletesc sau financiar!

Craciun fericit! La mulţi ani, 2010!

Cam asta-i starea mea de spirit

2009-12-17T01:51:00.000-08:00

Nunta

Lătrau caii, lătrau caii
când veneau a-hei, a-hai,
când capul cel retezat
îmi cădea neîncoronat.
Mă mănâncă raiu-i lins
soarele cu şapte zimţi,
iar eu strig şi nu se-aude
mările, din nou, sunt ude,
iară ţărmurile,
ca şi depărtările,
ca şi depărtările.

Vino, tu, cu tandre roţi
să mă tai bucăţi, bucăţi,
şi înhamă-ţi la cvadrigă
trei regine şi un rigă.
Vino repede de tot
nici să mor nu ştiu să pot
duce-mă şi dulce-mă
naşte-mă şi moare-mă.
Sufăr de natura toată
vino, calcă-mă cu-o roată
şi zdrobeşte-mă,
adormeşte-mă.
(Versuri: Nichita Stănescu, Muzica: Augustin Frăţilă)

Gaudeamus - 25-29 noiembrie 2009

2009-11-28T03:22:00.000-08:00

Am ajuns şi anul acesta la Gaudeamus. De data aceasta, ca invitată a Salonului de carte pentru copii "Ion Creangă", Pavilionul Central Romexpo, unde am ţinut un atelier literar pentru copii în ziua a doua a târgului. Locaţia mi s-a părut inedită, copiii - elevi de clasa a IV-a ai Şcolii nr. 88, Bucureşti - au participat cu entuziasm alături de doamna lor învăţătoare, gazda - doamna Ligia Necula de la Radio România Cultural - a fost fermecătoare şi darnică, iar eu m-am simţit ca într-un carusel vesel. Aştept cu nerăbdare fotografiile şi înregistrările de la faţa locului, din care o să postez câteva pe blog, cât de curând.

Cu ocazia aceasta, am dat o raită prin târg şi am scanat câteva standuri de cărţi într-un timp record de o oră (şi ceva mărunţiş) - tortura curată pentru o persoană ca mine, ahtiată după cărţi. Practic, nu am vazut nici jumătate din târg, am cheltuit un sfert din suma pe care mi-aş fi dorit-o şi am luat 5 cărţi - una mie, una soţului, una băiatului, una fetiţei şi una surorii mele.

Probabil că o să le citesc pe toate, deşi doar două sunt într-adevăr pe placul meu şi mi-au stârnit curiozitatea: "Încă de pe atunci Vulpea era Vânătorul", de Herta Muller şi "Amintiri şi poveşti mai deocheate", de Neagu Djuvara.

Pe aceasta din urmă deja am digerat-o - este o cărţulie de vreo sută de file cu şi despre diverse neamuri de boieri români, cu întâmplările picante şi înduioşătoare ale autorului sau ale celor cunoscuţi de autor, care-şi zice şi Moş Neagu.

Dar cărţile cumpărate în târg trebuie să mai aştepte, pentru că am alte cărţi la îndemână. Am primit de ziua mea două volume foarte interesante şi pentru ele trebuie să-i mulţumesc din tot sufletul draguţei de Jane, care a ajuns să mă cunoască atât de bine.

Iată cărţile: "Cititorul", de Bernhard Schlink şi "Adevărata viaţă de gheişă", de Mineko Iwasaki.

Pe prima am citit-o dintr-o suflare - a fost ca o călătorie pe muche de cuţit şi am trecut, în paginile ei, de la surâs la zâmbet şi apoi la plâns. Încă mă mai gândesc dacă voi putea viziona filmul.

Pe cealaltă, abia am început-o, dar îmi pare că am deschis porţile unei lumi fascinante, magice şi totuşi ancorată în realitate. Din ce am citit până acum, cartea aceasta este diferită de "Memoriile unei gheişe" care, prin comparaţie, pare comercială. Mineko Iwasaki scrie într-un ritm alert, cu sinceritate, o confesiune despre profesiunea de gheişă, despre greutăţile, bucuriile şi munca celor care vor să încânte cu talentul lor artistic lumea.

Ce am mai făcut de când nu ne-am mai văzut?

2009-11-17T13:03:00.000-08:00

Am renunţat în proporţie de 90% la carne şi zahăr.
Am slabit 5 kg.
Am recitit Alecsandri.
M-am băgat (până la genunchi) în poveştile mele de serviciu.
Am fost la un concert Iris.
M-am reconectat, progresiv şi temeinic, la temele copiilor mei.
Am vorbit (cam mult) la telefon.
M-am tuns, dar nu prea tare.
Am serbat-o pe Mihaela, care, spre deosebire de mine, e sfântă în calendar.
Am fost la dentist (şi încă mai merg!).
Şi am luat bilete la teatru.

Asta-i tot ce mi-aduc aminte.

Amintiri din vacanţa de vară - Jurnal

2009-09-22T03:14:00.000-07:00

Dacă vă plac jurnalele de călătorie, aici găsiţi "De la Dunăre la Haţeg" - varianta scrisă a Amintirilor din vacanţa de vară. Cu alte cuvinte, mă puteţi citi pe LiterNet.ro, la secţiunea Atelier LiterNet.

Lectură plăcută!

18

2009-09-18T05:42:00.000-07:00

Am ajuns, din nou, la vârsta majoratului. Nu este o cifra rotunda, dar e o cifra importantă. Acum 18 ani, pe 18 septembrie am spus DA. N-am semnat contracte prenupţiale, nu am facut nunta cu fast şi tam-tam, dar viaţa noastră împreună a început frumos. Ne-am căsătorit fără calcule prea multe, fără casă-mobilă-maşină-zestre.

De fapt, nici nu cred ca ne cunoşteam prea bine, în ciuda amorului gustat pe furiş (sau poate datorită lui!). Şi ca să fiu sinceră până la capăt, acum, după aproape 20 de ani de când ne cunoaştem, 2 copii şi mai multe case în care am stat - pe rând - ba cu chirie, ba ale părinţilor şi mult mai târziu ale noastre, constat că mai sunt mistere de dezlegat între noi - şi pe verticală, şi pe orizontală. Surprinzător, nu?

Îmi place clipa prezentă. Îmi place să stăm de vorbă, să facem lucruri împreună, să experimentăm, să fim împreună. Şi cu asta cred că am spus totul.

...Şi să nu uit. De aniversarea celor 18 ani am primit o carte minunată: "Poveşti de dragoste la prima vedere". Şi un spot de lumină pentru a le citi noaptea.

Multumesc, iubitule! La multi ani!

Amintiri din vacanţa de vară

2009-08-31T08:05:00.000-07:00

Acum, când amintirile s-au aşezat, mă gândesc din ce în ce mai mult ca data viitoare când voi pleca în vacanţă să uit să mă mai întorc... Să rămân într-un orăşel liniştit la Dunăre sau într-un sat de munte cu râuşor şi copaci foşnitori şi... văd eu ce fac mai departe...

Si ca să nu spuneţi că exagerez, să lasăm imaginile să vorbească:

Vedere la Dunăre, pensiunea Septembrie, lângă Orşova

Un colţ de rai: Golful Mraconia

Decebalus Rex (40 m/25 m) - vedere de pe pod

Apus de soare, lenevie curată

Plimbare cu barca (aruncăm un ochi peste graniţă!)

Peştera Ponicova, la intrare

Orşova, Parcul Natural Porţile de Fier

Într-o curte bănăţeană (Glimboca, lângă Oţelul Roşu)

Tragem cu ochiul la iepuraşi

Copil fericit la cort

Şuete, frigărui, pisici şi bere

Tort de mere făcut de Simona din Glimboca

Glimboca by night

Vedere de la pensiunea Iancu, Sălaşu de Sus,Haţeg

Vestigii ale unei vechi cetăţi din Sălaşu de Sus, sec. 15-17

Popas la râu, lăsăm bicicletele să răsufle...

Nucşoara sau mai aproape de Retezat cu un pas

Râu Alb - pe aici ne-ar fi plăcut să construim

Şi copila mea a ştiut să spele ugerul Brânduşei

Ne luăm "La revedere!" de la Sălaşu de Sus

În gară la Subcetate